Miza şi fakelaki reprezintă „unsoarea” care face economia Greciei să meargă ca pe roate. Fără Miza (mită) practic nicio companie străină nu poate face afaceri în Grecia iar companiile germane sunt un jucător important în jocul Miza Monopoly, scrie Der Spiegel.
Dacă Fakelaki (în traducere: pliculeţ… cu bani) este folosit de greci la medic sau când sunt probleme cu vreun controlor financiar, Miza se referă la banii care încap doar în valize sau care trebuie depozitaţi într-un cont dintr-un paradis fiscal. Mai ales marile contracte guvernamentale sunt predispuse la Miza, ele aducând, prin intermediul unor companii mască, milioane în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor, armatei sau politicienilor.
Între timp, aceste plăţi sunt declarate în registrele companiilor drept comisioane pentru negocierea de contracte. Germania este un partener comercial important al Greciei, anul trecut aceasta exportând în Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde euro, comparat cu importuri în valoare de doar 1,9 miliarde euro, printre metodele folosite pentru a atinge acest surplus numărându-se Miza.
Conform SEC (Comisia americană de reglementare a pieţei financiare), producătorul auto Daimler a plătit anii trecuţi Miza pentru a-şi uşura livrarea de automobile către Grecia iar Deutsche Bahn (Compania de Căi Ferate Germane) a recurs se pare şi ea la mită pentru a obţine un contract pentru o cale ferată subterană, în perioada pregătitoare pentru Olimpiada din 2004 de la Atena.
Şi firma Siemens a fost implicată într-un scandal de sifonare de bani, cu scopul plăţii de Miza pentru stimularea afacerilor cu grecii, până în 2006. Transparency International clasează Grecia printre cele mai corupte ţări din Europa.
Filiala din Grecia a Siemens avea nevoie anual de circa 15 milioane de euro bani pentru mită, spun investigatorii, doar pentru asigurarea contractului cu OTE fiind se pare plătite 35 de milioane euro Miza la sfârşitul anilor ’90.
De afacere au beneficiat se pare şi politicienii de la Atena, din declaraţiile managerilor implicaţi în plata mitei reieşind că 2 la sută din veniturile diviziei de telecomunicaţii Siemens Hellas au fost plătite celor două mari partide Mişcarea Socialistă Panelenă (Pasok) respectiv conservatorilor din Noua Democraţie.
Şi producătorii germani de armament au profitat din vânzări către Grecia, livrând între 2004 şi 2008 circa o treime din importurile de arme ale ţării, pentru care Grecia cheltuieşte anual colosala sumă de 3-4 miliarde euro.
Procuratura din Munchen investighează acum vânzarea a patru submarine, în condiţiile în care 2 miliarde din cele 3 miliarde euro cât valora comanda au fost solicitaţi în avans, ceva neobişnuit pentru astfel de afaceri. Un exemplu ilustrativ al acestui tip de tranzacţii dubioase este vânzarea a 170 de tancuri de către firma KMW, care trebuia să primească 1,7 miliarde euro în schimb.
Astfel de afaceri implică plata unor servicii de consultanţă către firme din paradisuri fiscale, aparţinând unor intermediari de obicei greci, care distribuie mai apoi banii celor care iau deciziile. Acesta este unul motivele pentru care investigaţiile ajung într-un punct mort, aici adăugându-se faptul că niciunul din cele 450 de cazuri importante de corupţie din Grecia nu a ajuns la tribunal.
În condiţiile în care Grecia datorează încă bani grei companiilor germane, unele din acestea s-au adresat guvernului federal, cerându-i ca, în contul ajutorului pentru Grecia, să solicite grecilor să-şi plătească cel puţin datoriile.
Miza şi fakelaki reprezintă „unsoarea” care face economia Greciei să meargă ca pe roate. Fără Miza (mită) practic nicio companie străină nu poate face afaceri în Grecia iar companiile germane sunt un jucător important în jocul Miza Monopoly, scrie Der Spiegel.
Dacă Fakelaki (în traducere: pliculeţ… cu bani) este folosit de greci la medic sau când sunt probleme cu vreun controlor financiar, Miza se referă la banii care încap doar în valize sau care trebuie depozitaţi într-un cont dintr-un paradis fiscal. Mai ales marile contracte guvernamentale sunt predispuse la Miza, ele aducând, prin intermediul unor companii mască, milioane în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor, armatei sau politicienilor.
Între timp, aceste plăţi sunt declarate în registrele companiilor drept comisioane pentru negocierea de contracte. Germania este un partener comercial important al Greciei, anul trecut aceasta exportând în Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde euro, comparat cu importuri în valoare de doar 1,9 miliarde euro, printre metodele folosite pentru a atinge acest surplus numărându-se Miza.
Conform SEC (Comisia americană de reglementare a pieţei financiare), producătorul auto Daimler a plătit anii trecuţi Miza pentru a-şi uşura livrarea de automobile către Grecia iar Deutsche Bahn (Compania de Căi Ferate Germane) a recurs se pare şi ea la mită pentru a obţine un contract pentru o cale ferată subterană, în perioada pregătitoare pentru Olimpiada din 2004 de la Atena.
Şi firma Siemens a fost implicată într-un scandal de sifonare de bani, cu scopul plăţii de Miza pentru stimularea afacerilor cu grecii, până în 2006. Transparency International clasează Grecia printre cele mai corupte ţări din Europa.
Filiala din Grecia a Siemens avea nevoie anual de circa 15 milioane de euro bani pentru mită, spun investigatorii, doar pentru asigurarea contractului cu OTE fiind se pare plătite 35 de milioane euro Miza la sfârşitul anilor ’90.
De afacere au beneficiat se pare şi politicienii de la Atena, din declaraţiile managerilor implicaţi în plata mitei reieşind că 2 la sută din veniturile diviziei de telecomunicaţii Siemens Hellas au fost plătite celor două mari partide Mişcarea Socialistă Panelenă (Pasok) respectiv conservatorilor din Noua Democraţie.
Şi producătorii germani de armament au profitat din vânzări către Grecia, livrând între 2004 şi 2008 circa o treime din importurile de arme ale ţării, pentru care Grecia cheltuieşte anual colosala sumă de 3-4 miliarde euro.
Procuratura din Munchen investighează acum vânzarea a patru submarine, în condiţiile în care 2 miliarde din cele 3 miliarde euro cât valora comanda au fost solicitaţi în avans, ceva neobişnuit pentru astfel de afaceri. Un exemplu ilustrativ al acestui tip de tranzacţii dubioase este vânzarea a 170 de tancuri de către firma KMW, care trebuia să primească 1,7 miliarde euro în schimb.
Astfel de afaceri implică plata unor servicii de consultanţă către firme din paradisuri fiscale, aparţinând unor intermediari de obicei greci, care distribuie mai apoi banii celor care iau deciziile. Acesta este unul motivele pentru care investigaţiile ajung într-un punct mort, aici adăugându-se faptul că niciunul din cele 450 de cazuri importante de corupţie din Grecia nu a ajuns la tribunal.
În condiţiile în care Grecia datorează încă bani grei companiilor germane, unele din acestea s-au adresat guvernului federal, cerându-i ca, în contul ajutorului pentru Grecia, să solicite grecilor să-şi plătească cel puţin datoriile.
Miza şi fakelaki reprezintă „unsoarea” care face economia Greciei să meargă ca pe roate. Fără Miza (mită) practic nicio companie străină nu poate face afaceri în Grecia iar companiile germane sunt un jucător important în jocul Miza Monopoly, scrie Der Spiegel.
Dacă Fakelaki (în traducere: pliculeţ… cu bani) este folosit de greci la medic sau când sunt probleme cu vreun controlor financiar, Miza se referă la banii care încap doar în valize sau care trebuie depozitaţi într-un cont dintr-un paradis fiscal. Mai ales marile contracte guvernamentale sunt predispuse la Miza, ele aducând, prin intermediul unor companii mască, milioane în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor, armatei sau politicienilor.
Între timp, aceste plăţi sunt declarate în registrele companiilor drept comisioane pentru negocierea de contracte. Germania este un partener comercial important al Greciei, anul trecut aceasta exportând în Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde euro, comparat cu importuri în valoare de doar 1,9 miliarde euro, printre metodele folosite pentru a atinge acest surplus numărându-se Miza.
Conform SEC (Comisia americană de reglementare a pieţei financiare), producătorul auto Daimler a plătit anii trecuţi Miza pentru a-şi uşura livrarea de automobile către Grecia iar Deutsche Bahn (Compania de Căi Ferate Germane) a recurs se pare şi ea la mită pentru a obţine un contract pentru o cale ferată subterană, în perioada pregătitoare pentru Olimpiada din 2004 de la Atena.
Şi firma Siemens a fost implicată într-un scandal de sifonare de bani, cu scopul plăţii de Miza pentru stimularea afacerilor cu grecii, până în 2006. Transparency International clasează Grecia printre cele mai corupte ţări din Europa.
Filiala din Grecia a Siemens avea nevoie anual de circa 15 milioane de euro bani pentru mită, spun investigatorii, doar pentru asigurarea contractului cu OTE fiind se pare plătite 35 de milioane euro Miza la sfârşitul anilor ’90.
De afacere au beneficiat se pare şi politicienii de la Atena, din declaraţiile managerilor implicaţi în plata mitei reieşind că 2 la sută din veniturile diviziei de telecomunicaţii Siemens Hellas au fost plătite celor două mari partide Mişcarea Socialistă Panelenă (Pasok) respectiv conservatorilor din Noua Democraţie.
Şi producătorii germani de armament au profitat din vânzări către Grecia, livrând între 2004 şi 2008 circa o treime din importurile de arme ale ţării, pentru care Grecia cheltuieşte anual colosala sumă de 3-4 miliarde euro.
Procuratura din Munchen investighează acum vânzarea a patru submarine, în condiţiile în care 2 miliarde din cele 3 miliarde euro cât valora comanda au fost solicitaţi în avans, ceva neobişnuit pentru astfel de afaceri. Un exemplu ilustrativ al acestui tip de tranzacţii dubioase este vânzarea a 170 de tancuri de către firma KMW, care trebuia să primească 1,7 miliarde euro în schimb.
Astfel de afaceri implică plata unor servicii de consultanţă către firme din paradisuri fiscale, aparţinând unor intermediari de obicei greci, care distribuie mai apoi banii celor care iau deciziile. Acesta este unul motivele pentru care investigaţiile ajung într-un punct mort, aici adăugându-se faptul că niciunul din cele 450 de cazuri importante de corupţie din Grecia nu a ajuns la tribunal.
În condiţiile în care Grecia datorează încă bani grei companiilor germane, unele din acestea s-au adresat guvernului federal, cerându-i ca, în contul ajutorului pentru Grecia, să solicite grecilor să-şi plătească cel puţin datoriile.