Cupa Mondială – Mexic 1986

Campionatul Mondial de fotbal, ajuns la a 13-a ediție, s-a întors în 1986 în Mexic, gazdă pentru a doua oară, în urma renunțării Columbiei de a organiza competiția, din motive financiare.

Turneul în sine a fost o demonstrație de fotbal-spectacol, deasupra tuturor strălucind driblingurile lui Diego Armando Maradona și naționala Argentinei. Maradona a marcat cinci goluri și a contribuit decisiv la înscrierea altor cinci. Ziarul francez ”L’Equipe” l-a numit pe căpitanul Argentinei ‘jumătate înger, jumătate demon’.

La 29 iunie, în fața a 110.000 de spectatori aflați în tribunele stadionului Azteca, Argentina a învins Germania Federală în finală, scor 3-2, prin golurile marcate de Brown, Valdano și Burruchaga. Astfel, nemții deveneau pentru a doua oară medaliați cu argint.

Totuși, partida emblemă care a rămas în istorie a fost sfertul de finală Argentina — Anglia, memorabil pentru două dintre cele mai faimoase goluri din istoria fotbalului, marcate de Maradona: ‘mâna lui Dumnezeu’ și reușita înscrisă după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Primul gol a fost înscris în poarta lui Peter Shilton după ce Maradona a atins mingea cu mâna, provocând o adevărată dezbatere ce persistă și în zilele noastre, referitoare la validarea golului. Peste numai trei minute, Diego a strălucit din nou: a preluat balonul la jumătatea terenului, a driblat cinci jucători englezi, printre care și portarul, apoi a marcat golul victoriei.

Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale de RFG, dar a învins Belgia în finala mică și s-a ales cu medalia de bronz.

În ciuda cutremurului devastator din septembrie 1985, în urma căruia au murit 20.000 de persoane, fotbalul a revenit pe platoul Anahuacului după 16 ani. Stadioanele nu au fost afectate de seism, dar populația și infrastructura au avut de suferit. Mexicanii și-au revenit și au organizat un turneu ireproșabil, cu o prezență uluitoare de suporteri. Au existat câteva partide care au depășit 100.000 de persoane în tribune: finala Argentina — RFG, semifinala Argentina — Belgia, sfertul de finală Argentina — Anglia, partida Mexic — Bulgaria din optimile de finală, precum și toate meciurile din grupe ale gazdelor, în compania reprezentativelor din Belgia, Paraguay și Irak.

De altfel, Mexic a devenit prima țară din lume care a găzduit Cupa Mondială de două ori. Mai târziu, această onoare le-a revenit și Italiei, Franței și Germaniei. Competiția a fost inaugurată la 31 mai și s-a încheiat la 29 iunie.

Partidele Cupei Mondiale din Mexic s-au desfășurat pe 12 stadioane din nouă orașe: Azteca și Estadio Olimpico Universitario din Ciudad de Mexico, Jalisco și Tres de Marzo din Guadalajara, Estadio Tecnologico și Estadio Universitario din Monterrey, Cuahtemoc din Puebla, Nemesio Diez din Toluca, Nou Camp din Leon, arena Sergio Leon Chavez din Irapuato, La Corregidora din Queretaro și Neza 86 din Nezahualcoyotl.

La turneul final au participat, pentru a doua oară în istoria CM, 24 de echipe din cinci confederații: 14 din Europa (Anglia, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Franța, Irlanda de Nord, Italia, Polonia, Portugalia, RFG, Scoția, Spania, Ungaria și URSS), patru selecționate din America de Sud (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay), două reprezentative din America de Nord și Centrală (Canada și Mexic), două echipe din Africa (Algeria și Maroc) și două selecționate din Asia (Coreea de Sud și Irak).

Citeste si:  SUA ''curăţă'' piaţa UE pentru a-şi vinde gazele de şist

În Europa s-au făcut șapte grupe preliminarii, urmând ca primele clasate din fiecare grupă să se califice la turneul final din Mexic. România nu s-a calificat, pentru că nu a trecut de grupa preliminară. În calificări, echipa noastră a fost repartizată în grupa europeană 3, alături de Anglia, Irlanda de Nord, Finlanda și Turcia. România a fost înfrântă de două ori de Irlanda de Nord (2-3 în deplasare, 0-1 acasă), dar și-a luat revanșa în partidele cu Turcia, pe care a învins-o în ambele întâlniri (3-0 acasă, 3-1 în deplasare). A remizat de două ori cu Anglia (0-0 acasă, 1-1 în deplasare), iar cu Finlanda a înregistrat un egal și o victorie (1-1 în deplasare, 2-0 acasă), Prin urmare, românii s-au clasat pe al treilea loc, cu un total de nouă puncte, în urma Angliei și a Irlandei de Nord. Iată ce spune site-ul oficial al FIFA despre absența românilor: ‘Printre cele mai remarcabile echipe eliminate s-au numărat Suedia, Cehoslovacia și România’.

A fost prima și singura dată când echipa Canadei s-a calificat la un campionat mondial de fotbal. Canada venea neînfrântă după preliminarii, unde a disputat opt partide. De asemenea, a fost ultima participare a echipei naționale a Ungariei la un turneu final major de fotbal.

În play-off-uri, Belgia s-a văzut pusă față în față tocmai cu echipa vecină din Olanda, într-o luptă strânsă câștigată de belgieni. Generația lui Gerets, Scifo, Ceulemans și Vanderbergh, reprezentativă pentru anii ’80, s-a calificat la limită, grație golului marcat în deplasare, care a făcut diferența. Anglia a fost singura echipă europeană neînfrântă în preliminarii, iar recordul de goluri a fost înregistrat la Istanbul, când britanicii au învins Turcia cu 8-0.

În Mexic ’86 a început aventura unuia dintre cei mai interesanți selecționeri din toate timpurile: Velibor Milutinovic, zis și Bora. Echipa Mexicului era pregătită de Bora Milutinovic, care a ajuns cunoscut în toată lumea ca antrenorul globetrotter. Ineditul este dat de faptul că Milutinovic a participat, în calitate de antrenor, la cinci Cupe Mondiale, dar de fiecare dată cu altă selecționată. A început cu Mexicul în 1986, au urmat Costa Rica în 1990, SUA în 1994, Nigeria în 1998 și China în 2002. Cu excepția Chinei, la CM din Coreea de Sud și Japonia 2002, toate echipele antrenate de el au trecut de grupe și s-au calificat în faza a doua a competiției. Sârbul Milutinovic a fost singurul antrenor din istoria fotbalului care a reușit să conducă sau să califice cinci națiuni diferite la turneul final.

America de Sud a venit cu patru echipe, din care trei foste campioane mondiale: Uruguay, Brazilia și Argentina. Acestea au câștigat grupele preliminare în care au fost repartizate și s-au calificat direct. Cea de-a patra, Paraguay, care nu mai jucase la turneul final al Cupei Mondiale de 28 de ani, a obținut calificarea după ce a disputat barajul cu Chile.

În Africa, formatul calificărilor prevedea meciuri eliminatorii, organizate în sistem tur și retur. După patru etape de departajare, au supraviețuit Algeria și Maroc, fiecare din acestea disputând opt partide pentru a obține biletul de calificare.

În Asia, preliminariile au adus adevărate surprize. În ultima rundă au ajuns patru echipe, urmând ca doar două dintre ele să meargă la turneul final. În afară de Japonia și Coreea de Sud, care aveau experiența unor asemenea întreceri, în grupă existau și selecționatele din Siria și Irak. Japonia a pierdut ambele partide disputate în fața coreenilor, iar Siria a fost înfrântă și a făcut un egal cu Irak. Prin urmare, participantele au fost Coreea de Sud și Irak, ultima dintre acestea venind în premieră la CM. Parcursul Chinei din preliminarii a fost notabil: în ciuda celor patru victorii obținute în șase partide, cu golaveraj uluitor de 23-2, chinezii au fost învinși acasă, în mod surprinzător, de echipa din Hong Kong și au ratat calificarea în faza următoare a preliminariilor.

Citeste si:  Factorul Mării Negre şi aspiraţiile Ucrainei privind aderarea la UE şi NATO

Formatul s-a schimbat de această dată. Dintre cele 24 de echipe participante, mergeau mai departe 16: primele două clasate din fiecare grupă plus alte patru echipe aflate pe locul al treilea, cu punctajul cel mai bun. Grupele au fost numerotate cu litere, în ordine alfabetică, și nu cu cifre.

Grupa A era formată din Italia, Bulgaria, Argentina și Coreea de Sud. Grupa B reunea selecționatele din Mexic, Paraguay, Belgia și Irak. Din grupa C făceau parte URSS, Franța, Ungaria și Canada. Grupa D era compusă din Brazilia, Spania, Irlanda de Nord și Algeria. Grupa E era alcătuită din reprezentativele din Danemarca, RFG, Scoția și Uruguay. Ultima, grupa F, reunea echipele din Maroc, Anglia, Polonia și Portugalia.

Argentina a trecut de faza grupelor dispunând de Coreea de Sud cu 3-1, de Bulgaria cu 2-0 și terminând la egalitate, 1-1, cu Italia. În optimi, Argentina a trecut de Uruguay cu 1-0, iar în sferturi de Anglia cu 2-1. Marea vedetă a sud-americanilor, Diego Armando Maradona, a contribuit la calificarea în semifinale, marcând un gol cu mâna în meciul cu Anglia, despre care jucătorul atât de mediatizat a spus că a fost ‘Mâna lui Dumnezeu’. Tot în acel joc, disputat pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, Maradona a marcat un al doilea gol, cel decisiv, când a primit mingea la 60 m de poarta apărată de Peter Shilton și a driblat jumătate din echipa Angliei.

Maradona a fost emblema incontestabilă a Mondialului din Mexic, dar au existat și alți fotbaliști notabili. Printre ei, s-a aflat și englezul Gary Lineker, câștigătorul Ghetei de Aur, care a reușit să înscrie de șase ori, dintre care trei goluri au fost marcate în meciul decisiv din grupe, împotriva Poloniei. Lineker a reușit să își mobilizeze echipa, în ciuda startului slab al Angliei la CM și a faptului că echipa era privată de prezența căpitanului Bryan Robson, accidentat. Anglia a fost înfrântă în grupe de Portugalia cu 1-0, apoi a făcut un scor alb cu Maroc (0-0) și a învins Polonia cu 3-0. A obținut la limită calificarea în optimi, de pe locul secund al grupei, datorită golaverajului mai bun decât cel al echipei Poloniei. În optimi, Lineker și-a arătat din nou clasa, a marcat două goluri, iar Anglia a învins Paraguay cu 3-0. Același Lineker a marcat și în sfertul de finală cu Argentina, dar a fost insuficient în fața uraganului provocat de Maradona.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner