Documentarul despre Ceauşescu este o oportunitate ratată

Filmul „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, un nou documentar despre fostul dictator român realizat de Andrei Ujică, este informativ şi, în special în ultima sa oră, surprinzător de dramatic, conform unui comentariu publicat de Hollywood Reporter despre documentarul românesc prezentat la Cannes.

Conform publicaţiei americane însă, este păcat că regizorul şi scenaristul acestui documentar, Andrei Ucija, a decis să nu folosească nici un singur cuvânt pentru a explica ceea ce se întâmplă pe ecran, în cele 3 ore ale filmului.
Aceasta este o alegere estetică nefericită care face acest film mai puţin accesibil decât ar fi trebuit, motiv pentru care vânzările vor fi probabil scăzute chiar şi în cazul televiziunilor, domeniul de referinţă pentru orice documentar, în pofida excelentei sale realizări.

Documentarul lui Andrei Ucija începe şi se încheie cu imagini de la simulacrul de proces, condus de figuri care nu apar pe ecran şi care a dat sentinţa execuţiei cuplului dictatorial român. După ce dictatorul român este prezentat refuzând să recunoască legitimitatea tribunalului care l-a judecat, documentarul trece la imagini de la funeraliile naţionale ale predecesorului lui Ceauşescu, Gheorghe Georghiu-Dej.

Cei care nu sunt români vor avea probleme să înţeleagă despre ce funeralii este vorba, cine a murit şi mai ales, cum i-a urmat Ceauşescu la putere lui Gheorghiu-Dej, notează Hollywood Reporter.
În locul unor explicaţii binevenite pe adresa publicului din afara României, Andrei Ucija preferă să realizeze un colaj de două ore cuprinzând imagini de la întâlniri ale dictatorului român cu personalităţi politice marcante din secolul XX, printre care Leonid Brejnev, Charles De Gaulle, Alexander Dubcek, Mao Tse Tung, Regina Elisabeta a II-a, Jimmy Carter şi Richard Nixon.

Acest documentar vizual, deşi repetitiv, devine fascinant odată cu imaginile de la ceremoniile naţionale de omagiere ale lui Ceauşescu, care seamănă, conform Hollywood Reporter, cu cele dedicate dictatorului nazist Adolf Hitler.
În pofida absenţei unei voci care să explice ce se întâmplă pe ecran, fluxul brut de imagini scoase din context ajunge în timp să acumulează o putere a sa, provocând fascinaţia privitorilor, mai susţine publicaţia americană.

Înţelegând că regizorul, din motive care ţin mai degrabă de arta sa, a ales să lase imaginile să vorbească de la sine, publicaţia americană se întreabă în încheierea acestei recenzii dacă nu cumva, versiunea acestui documentar care va fi distribuită pe pieţele din SUA şi Europa va fi însoţită şi de un text care să explice ceea ce se întâmplă pe ecran.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata