„Epidemie” globală de diabet

Alimentaţia şi stilul de viaţă joacă un rol esenţial în evitarea maladiilor cronice degenerative precum diabetul de tip 2, numit şi insulino-dependent, care survine mai ales la vârsta adultă. Se estimează că în 2025, răspândirea acestui tip de diabet se va dubla comparativ cu 10 ani în urmă, informează revista italiană Panorama.

„Obezitatea şi diabetul sunt în expansiune constantă. În Italia va avea loc o creştere a cazurilor cunoscute şi necunoscute cu 50%, la o vârstă tot mai mică şi cu un corolar al maladiilor cardiace care va face să crească cheltuielile sanitare”, a avertizat Antonio Pontiroli de la Universitatea din Milano, preşedintele celui de-al IX-lea Congres naţional privind obezitatea şi diabetul, care s-a încheiat recent la Milano.

În lume există peste 240 de milioane de bolnavi. „Această urgenţă implică cheltuieli mari pentru tratament – numai în SUA s-au cifrat într-un an la 210 miliarde de dolari, o sumă care va depăşi în 2025  300 de miliarde de dolari,  iar pentru maladie nu există o soluţie medicală, ci numai socială”, susţine Camillo Ricordi, directorul „Diabetes Research Institute” din Miami, Florida.

Prevenirea acestei maladii înşelătoare, care mult timp nu prezintă practic simptome, trebuie să înceapă foarte repede. „Un studiu a dovedit că este suficient să pierzi 3-4 kg în greutate, prin mers timp de 30 de minute pe zi în pas alert, pentru a reduce incidenţa diabetului cu aproape două treimi, iar avantajele rămân”, a afirmat Antonio Nicolucci, şeful laboratorului de epidemiologie clinică a diabetului de la „Consorzio Mario Negri Suď’. Odată modificat metabolismul rămâne în anii ulteriori o memorie a acestei schimbări.

Un studiu american a confruntat medicamentele administrate pentru reducerea glucozei în sânge şi stilul de viaţă, constatând că a modifica stilul este mai eficient decât a lua medicamente hipoglicemizante pentru prevenirea diabetului.

Potrivit studiului publicat în martie, în New England Journal of Medicine, peste 9.000 de persoane cu toleranţă redusă la glucoză şi o stare de pre-diabet au primit valsartan, un medicament pentru scăderea tensiunii, sau nateglinidă, care stimulează producerea de insulină şi reduce vârfurile glicemice după mese.

Medicamentele nu au influenţat evoluţia diabetului şi nici numărul de evenimente cardiovasculare şi mortalitatea. Numai valsartan ar fi redus marginal incidenţa cazurilor de diabet.

În diabetul de tip 1, sau juvenil, mai rar, sistemul imunitar distruge celulele pancreasului care produc insulina, un hormon esenţial pentru folosirea corectă a glucozei prezente în sânge.

Diabetul de tip 2 este cauzat, în schimb, de eficienţa redusă a acţiunii insulinei şi de deteriorarea celulelor care o produc. Hiperglicemia generează în timp complicaţii legate de îngustarea arterelor, asociată cu hipertensiune şi grăsimi în sânge (sau dislipidemie), crescând riscul cardiovascular.

Un studiu britanic arată că maladia începe în medie cu 4-7 ani înainte de diagnostic, prin urmare bolnavii – în proporţie de 20% – când descoperă că suferă de ea riscă să aibă deja organismul compromis.

”Ca în cazul colesterolului şi tensiunii, valorile care măsoară graniţa dintre normal şi patologic au coborât: astăzi, dacă glicemia este de la 126 mg/dl (miligrame/decilitru) în sus se vorbeşte de diabet. Noile linii-ghid au introdus măsurarea hemoglobinei glicate ca test pentru diagnostic, deoarece reflectă starea glicemiei în ultimele luni”, a afirmat Massimo Tombesi, medic de familie la Centrul de Studii şi Cercetări de medicină generală.

A anticipa diagnosticul, cu şase ani înainte ca simptome ca setea şi nevoia de urinare continuă să se manifeste, previne infarctul şi ameliorează calitatea vieţii. Aceasta este concluzia unui studiu recent publicat de Lancet care indică drept strategie optimă efectuarea de analize între 30-45 de ani, la fiecare 3-6 luni.

O anchetă britanică, ”United Kingdom prospective study” a demonstrat în 2008 că dacă pacienţii cu diagnostic recent de diabet ar fi fost trataţi intensiv la debutul maladiei ar fi existat mai puţine complicaţii microvasculare ( oculare şi renale) şi macrovasculare (infarct, ictus) şi s-ar fi redus mortalitatea.

Din păcate, pacientul este trimis la specialist după peste 5 ani de la debutul maladiei. În ultimii ani, medicamentele pentru diabet s-au înmulţit, cele noi costând de 5-10 ori mai mult decât cele vechi deşi profilul lor de siguranţă este incert.

”Printre terapiile unui viitor nu îndepărtat se numără medicina regenerativă, cu transplant din celule staminale obţinute din măduva pacientului însuşi şi injectate în pancreas pentru ca ele să se diferenţieze şi să producă insulină”, a afirmat Gabriele Riccardi, profesor de endocrinologie şi maladii ale metabolismului la Universitatea Federico II din Napoli, noul preşedinte al Societăţii italiene de diabetologie.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata