Viitorul Europei: O Analiză a Populației și Fertilității
Fred Pearce, un renumit autor britanic specializat în științe sociale, a prezentat o viziune pesimistă asupra viitorului demografic al Europei. El subliniază că, după șase secole de expansiune constantă, populația europeană este acum într-un declin alarmant.
Conform lui Pearce, fiecare generație de europeni are o rată de reproducere care atinge doar 50% din numărul său inițial. Această tendință ar putea conduce la un colaps demografic sever până în anul 2100, cu riscul unei depopulări complete.
Pe de altă parte, Tomáš Sobotka, expert în demografie la Institutul pentru Demografie din Viena, contestă această viziune sumbră. Într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian, el afirmă că prognozele sugerează o scădere graduală a populației europene – estimată să ajungă la 691 milioane până în 2050 – dar nu indicii unui colaps iminent.
Sobotka menționează că rata fertilității actuale în Europa depășește cifra de 1.5 copii per femeie. Deși pentru menținerea echilibrului demografic este necesară o rată de aproximativ 2.1 copii per femeie fără migrație suplimentară, realitatea arată că fiecare generație se reproduce la aproximativ trei pătrimi din numărul său inițial și nu doar la jumătate. În unele țări mai dezvoltate ale Europei, cum ar fi cele nordice sau vestice, rata fertilității se apropie chiar de nivelul necesar pentru stabilitate.
Pearce îl citează pe Peter McDonald pentru a susține ideea sa despre Italia; acesta estimează că dacă țara continuăm cu actuala rată a fertilității va pierde aproape 86% din populația sa până la sfârșitul acestui secol – reducându-se astfel la doar 8 milioane locuitori față de cei aproximativ 56 milioane actuali. Similar situația este previzionată și pentru Spania (85%), Germania (83%) și Grecia (74%).
Cu toate acestea, Sobotka subliniază faptul că McDonald s-a bazat pe datele din anul 2007 când rata fertilității era mult mai scazutã (1.37). Conform propriilor sale analize bazate pe date recente , el estimează că Italia ar putea avea o populație de circa 23 milioane până în anul 2100 – un număr semnificativ mai mare decât cel avansat anterior.
Un alt aspect important evidențiat de Sobotka este instabilitatea ratei natalității; aceasta poate fluctua considerabil iar migrarea va continua să influențeze structura demograficã europeanã pe termen lung.
De exemplu Spania care s-a confruntat cu rate scazute ale natalitatii incepand cu anii ’80 a experimentat recent un influx masiv al imigranților ce a dus la creșterea gradualã a nașterilor; astfel populatia acesteia s-a majorat rapid in ultimii zece ani ajungând acum la aproximativ46 milioane locuitori comparativ cu cele40 milioane anterioare .
În plus față de aceste observații optimiste privind migrarea net pozitivã , statisticile sugereaza ca Uniunea Europeanã (UE) a beneficiat neto prin aducerea unui total impresionantde15 milioane imigranti între anii2000-2023 – ceea ce reprezintǎ cea mai mare valoare cumulata in ultimele patru decenii .
Totusi , anumite regiuni vor resimți efectele negative ale declinului demografic cauzat atât prin emigrare cât si prin rate reduse ale natalitatii ; zone precum estul Germaniei,Bulgaria sau Ucraina sunt deja afectate grav . De asemenea , îmbatrânirea populatiei rămâne o provocare majorǎ ; expertii prezic ca persoanele nǎscute in prima decadǎa acestui secol vor atinge vârste medii extremede100 ani .
