Foaia de parcurs pentru reforma financiară a Europei

Cu un an în urmă, la summitul de la Londra, ţările din G-20 s-au angajat să facă o revizuire fundamentală a reglementării şi supravegherii financiare pentru a reconstrui încrederea în sistemul financiar.

Decizia de a extinde reglementarea şi supravegherea la toate instituţiile financiare de importanţă sistemică, la instrumente şi pieţe, inclusiv fonduri speculative, se află în centrul planului de acţiune al G-20.
Un an mai târziu, Uniunea Europeană (UE) este pe deplin determinată să pună în aplicare angajamentele G-20, în special prin adoptarea directivei privind Administratorii Fondurilor de Investiţii Alternative (AFIA), dezbătută în prezent de către Consiliu şi Parlamentul European.

Un acord în prima lectură, luna viitoare, va fi un semnal puternic al angajamentului UE, sunt de părere Christine Lagarde şi Wolfgang Schäuble, miniştrii de finanţe al Franţei şi Germaniei, semnatarii articolului publicat Wall Street Journal în ediţia de miercuri.
Primul obiectiv al acestei propuneri este de a preveni riscul sistemic.

În acest scop, proiectul de directivă prevede că autorităţile de supraveghere au acces la toate informaţiile relevante privind fondurile speculative individuale, deţin competenţele necesare pentru a lua măsuri atunci când este necesar şi pot limita pârghiile excesive pentru a evita perturbările financiare.
Directiva stabileşte, de asemenea, un standard de calitate pentru fondurile speculative europene care oferă cele mai înalte standarde de protecţie investitorilor. Pentru astfel de fonduri, directiva va crea un paşaport care să le permită să fie în mod activ comercializate pentru investitorii calificaţi în întreaga UE.

Poate parea paradoxal pentru o directivă care urmăreşte să reglementeze fondurile speculative pentru a uşura condiţiile lor de comercializare. „Noi credem că un astfel de paşaport ar fi în interesul general european, cu condiţia să ne asigurăm că fondurile care beneficiază de un paşaport nou creat se aliniază la cele mai înalte standarde în ceea ce priveşte protecţia investitorilor”, consideră semnatarii articolului.

În acest sens, „domiciliul” fondului are impact asupra multor probleme ce variază de la legea care reglementează şi instanţa competentă, la capacitatea de a obţine executarea unei hotărâri judecătoreşti şi la cerinţele profesionale şi de răspundere financiară a auditorilor şi până la normele de evaluare. Autorii articolului precizează că nu doresc să limiteze alegerea investitorilor europeni. Franţa şi Germania cred în pieţele financiare deschise.

Toate fondurile de investiţii speculative (hedging) tranzacţionate în Europa, ar trebui să furnizeze informaţii autorităţilor europene, astfel încât acestea să poată monitoriza riscul sistemic. Dar in afara acestor norme convenite de către G-20, investitorii calificaţi ar trebui să fie liberi să investească în fonduri de pe întreg globul, indiferent de standardele de calitate stabilite pentru fondurile speculative europene de cel mai înalt nivel.

Drept rezultat, cu condiţia ca ei să aplice regulile esenţiale pentru monitorizarea riscului sistemic, situaţia pentru fondurile de investiţii alternative non-UE ar rămâne neschimbată.
Într-un moment în care cetăţenii cer mai multă siguranţă şi securitate, inclusiv pe pieţele financiare, ei nu ar înţelege dacă s-ar relaxa condiţiile de introducere pe piaţă a fondurilor speculative.

Prin urmare, este la latitudinea fiecărui stat membru să decidă dacă să permită comercializarea unor fonduri off-shore pentru investitorii lor naţionali, ţin să sublinieze semnatarii analizei. Cadrul prezentat aici nu este nou.
Este cel instituit de directiva OPCVM (Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare, UCITS – Undertaking for Collective Investment in Transferable Securities), care reglementează fondurile mutuale europene.

Timp de mai mult de 25 de ani, ea a contribuit cu succes atât la integrarea pieţei europene cât şi la protecţia investitorilor europeni. În ultimele luni, mai mulţi administratori de fonduri de investiţii alternative au decis să-şi transforme produsele în OPCVM, astfel încât investitorii lor să poată beneficia de o protecţie consolidată oferită de această directivă.
Aşadar, ar fi mai mult decât un paradox, ca urmare a celei mai grave crize financiare din ultimele decenii, să se îndepărteze de la acest cadru de succes şi sigur din directiva cadru AFIA.

În ceea ce priveşte punerea în aplicare a agendei G-20, un alt aspect important ar trebui să fie luat în considerare: volatilitatea de pe pieţele de petrol şi produse de bază reprezintă încă o provocare majoră. G-20 a abordat pentru prima dată această problemă la nivel înalt, la Pittsburgh.
De aceea UE trebuie să-şi reafirme disponibilitatea de a-şi intensifica eforturile de a spori supravegherea şi transparenţa pe pieţele de mărfuri, mai ales când este în cauză tranzacţionarea de tip OTC (over the counter).

„În opinia noastră, dezvoltarea unei abordări adaptate pentru a asigura reglementarea şi supravegherea eficientă a acestor pieţe pare a fi calea cea dreaptă de urmat”, subliniază Christine Lagarde şi Wolfgang Schäuble. Adaptarea directivelor europene relevante, în special Directiva privind Pieţele de Instrumente Financiare (MIFID) şi Directiva privind Abuzul de Piaţă, ar putea servi bine scopului de a îmbunătăţi transparenţa şi integritatea pieţei.

Prin urmare, scriu cei doi miniştri de finanţe, „noi credem că revizuirea acestor directive ar trebui să se desfăşoare rapid”. Cu toate acestea, mai întâi ar trebui efectuată o analiză minuţioasă şi aprofundată a pieţelor, care ar trebui să ia în considerare, de asemenea, dacă se pot învăţa lecţii din abordările de reglementare şi experienţele din alte jurisdicţii, cum ar fi, de exemplu, cu privire la American Commodity Futures Trading Commission (CFTC), organismul federal de reglementare a pieţelor derivate din SUA.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata