Externe

Gazprom îşi duce “bluful” legat de South Stream la Bucureşti

În luna octombrie, Bucureștiul va fi gazda unor înalți oficiali din sectorul energetic rusesc și partenerii lor italieni, care vor depune eforturi considerabile pentru a convinge România să se alăture proiectului de gazoduct South Stream. Această țară reprezintă ultima destinație în cadrul recentei strategii a Moscovei de a extinde numărul țărilor implicate în acest proiect sau de a stimula participarea celor deja incluse, în ciuda reticențelor existente, conform analistului politic Vladimir Socor, citat de publicația Eurasia Daily Monitor.

România nu este străină acestor schimbări strategice. În timp ce Moscova își intensifică eforturile pentru a atrage România către South Stream, cu doar câteva săptămâni în urmă, premierul rus Vladimir Putin anunța o modificare semnificativă privind rutele de transport al gazului din Ucraina spre Turcia. Potrivit lui Putin, Turcia ar urma să devină principalul coridor pentru livrările de gaze rusești către Europa.

Această promisiune i-a fost făcută omologului turc Recep Tayyip Erdoğan și s-a bucurat de o atenție considerabilă la Ankara în luna august. Totuși, dacă South Stream ar traversa zona economică exclusivă a României la Marea Neagră, aceasta ar intra într-un conflict direct cu planurile legate de zona economică exclusivă turcă.

Există două trasee posibile care se exclud reciproc: gazoductul poate fie să parcurgă o mare parte din zona exclusiv economic ucrainean și o porțiune micșorată din cea românească sau să traverseze teritoriile rusești prin cele turcești înainte de a ajunge în Bulgaria. În acest context, orice sugestie referitoare la utilizarea zonei românești devine lipsită de sens dacă Rusia intenționează să respecte angajamentele asumate față de Turcia.

Moscova pare că încearcă să provoace o competiție între cele două națiuni (Turcia și România) pentru includerea lor în proiectul South Stream. La 28 septembrie, Alexei Miller – directorul Gazprom – declara că atât Turcia cât și România sunt interesate să participe la acest proiect. Deși informațiile despre interesul Turciei pot fi corecte, există incertitudini legate de poziția României; totuși aceste declarații sunt considerate manipulatoare.

Între timp, Viktor Cernomârdin – trimisul special al Rusiei pentru relații economice – contestase ideea conform căreia South Stream va evita sistemele existente ale conductelor ucrainene. La Conferința pentru Strategie Europeană desfățurată la Ialta el sublinia că infrastructura ucraineană va continua să fie principalul canal prin care gazele rusești ajung pe piața europeană pe termen scurt.

Rusia își propune chiar creșterea volumelor tranzitate prin Ucraina dacă Gazprom reușește obținerea unui control mai mare asupra rețelelor ucrainene. În această direcție Moscova cauta atragerea mai multor companii europene într-un consorțiu condus totodatãde Gazprom; sperând ca viitoarele alegeri prezidențiale din Ucraina vor aduce un guvern favorabil Rusiei.

Dacă Rusia reușește control asupra sistemului ucrainean atunci South Stream ar putea deveni redundant; astfel este puțin probabil ca Gazprom sa redirecționeze volume semnificative către noul proiect.

Conglomeratul italian ENI (aproape asociat premierului Silvio Berlusconi) percepe participarea sa la South Stream ca pe o oportunitate strategicãde captare a unei părți importante din piața europeanã împreunãcu monopolistii ruși ai Gazprom-ului; ceea ce contravine politicilor Uniunii Europene privind securitatea energeticã si descurajeazã investițiile in Nabucco – afirmatia analistilor fiind clar justificata in acest context.

Conform lui Socor motivele fundamentale ale Rusiei in promovarea South Stream sunt predominant politice: primul scop este descurajarea investitiilor in Nabucco – un proiect sprijinit activ UE – sugerând astfel existența unui rival rus puternic; iar al doilea aspect vizează amenințarea Ucrainei cu redistribuirea masivǎa volumelor gazoase spre noul coridor sudic.

Pe termen mediu Rusia aspirǎsǎ dezvolte opțiuni alternative pentru transporturile gazoase provenite din Asia Centralǎsi Orientul Mijlociu sub egida sa lideristicǎdaca reuseste formarea unui cartel regional al producătorilor.
Acest scenariu devine insa improbabil daca UE progreseaza cu strategia Coridorului Sudic unde Nabucco joacă rol central.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Bucuresti energie gazoducte Gazprom Rusia South Stream Ucraina