Gazprom îşi duce “bluful” legat de South Stream la Bucureşti

În luna octombrie, la Bucuresti, inalti reprezentanti din domeniul afacerilor energetice din Rusia si aliati ai lor italieni vor depune toate eforturile sa convinga România sa se alature proiectului de gazoduct South Stream, aceasta tara fiind ultima tinta in cadrul recentei incercari a Moscovei de a adauga tari aditionale la proiect sau de a convinge tarile participante sa se implice mai activ, in pofida reticentelor, noteaza analistul politic Vladimir Socor, in paginile publicatiei Eurasia Daily Monitor.

Si România a fost expusa acestor semnale schimbatoare. Daca in prezent Moscova incearca sa convinga România sa se alature South Stream, cu doar trei saptamâni in urma premierul rus Vladimir Putin anunta la intâlnirea cu grupul de reflectie Valdai schimbarea rutei gazului pentru viitoarele alimentari cu gaz din Ucraina spre Turcia. Potrivit lui Putin, Turcia ar fi devenit principala ruta de tranzit a gazului rusesc catre Europa.

Premierul rus i-a facut aceasta promisiune omologului sau turc, Recep Tayyip Erodgan, eveniment care s-a bucurat de o publicitate deosebita la Ankara, in luna august. Or, daca South Stream va trece prin zona economica exclusiva de la Marea Neagra a României, acest lucru ar fi incompatibil cu trecerea prin zona economica exclusiva a Turciei.

Exista doua optiuni de traseu care se anuleaza reciproc: gazoductul poate trece fie prin-o mare parte din zona exclusiva a Ucrainei si printr-o portiune mica din zona României sau strabatând zona ruseasca, prin zona turca, in drum spre Bulgaria. În acest context, orice propunere de a folosi zona României nu ar avea sens daca Rusia intentioneaza sa respecte promisiunea facuta Turciei de Putin. Pe de alta parte, Moscova incearca sa determine cele doua tari (Turcia si România) sa concureze una impotriva alteia pentru a intra in proiectul South Stream.

Astfel, la 28 septembrie, la Jugba (punctul rusesc de pornire al gazoductului Blue Stream catre Turcia si, de asemenea, punctul de pornire prezumtiv pentru South Stream), directorul Gazprom, Alexei Miller, a declarat ca atât Turcia cât si România sunt doritoare sa intre in South Stream. Daca aceasta informatie este corecta in cazul Turciei, in cazul României exista dubii in privinta sa, dar in orice caz informatia este una manipulatoare, potrivit analistului. Moscova incearca sa sperie Ankara si sa preseze Bulgaria, indicând spre optiunea de a coopta România in proiect.

Între timp, trimisul prezidential special al Rusiei pentru relatii economice, Viktor Cernomârdin – fost CEO al Gazprom si mai recent ambasador in Ucraina – a pus sub semnul intrebarii ideea incetatenita ca South Stream va ocoli sistemul de gazoducte al Ucrainei.
Dupa cum a declarat acesta la Conferinta pentru Strategie Europeana de la Ialta, sistemul ucrainean de gazoducte” va ramâne principalul transportator al gazului rusesc catre Europa pentru viitorul apropiat”. În plus, Rusia si-ar putea creste volumul de gaz care tranziteaza Ucraina, daca Gazprom va obtine mai mult control asupra gazoductelor ucrainene.

În acest scop, Moscova incearca in prezent sa atraga mai multe companii europene intr-un consortiu condus de Gazprom, sperând ca alegerile prezidentiale din Ucraina vor aduce la putere un guvern mai pro-rus. South Stream ar deveni inutil daca Rusia obtine controlul asupra sistemului de tranzit ucrainean. În acest caz, este greu de crezut ca Gazprom va devia un volum de gaz important din sistemul ucrainean spre South Stream.

Conglomeratul italian controlat de stat ENI (apropiat premierului Silvio Berlusconi) vede in participarea la proiectul South Stream o oportunitate de a decupa o buna bucata din piata europeana alaturi de monopolul Gazprom, contrazicând astfel politicile privind securitatea energetica ale Uniunii Europene (UE) si descurajând investitiile in Nabucco, este de parere analistul.

Potrivit lui Socor, principalele motive ale Rusiei in promovarea South Stream sunt in principal politice. Primul este acela de a descuraja investitiile in proiectul de gazoduct sprijinit de UE, Nabucco, dând impresia ca acesta lupta impotriva unui rival rus puternic. În al doilea rând, ameninta Ucraina cu o schimbare masiva a volumului de gaz, dinspre gazoductele ucrainene spre South Stream.

În al treilea rând, intr-o perspectiva pe termen mediu, Rusia vizeaza crearea unei optiuni de transport pentru gazul care nu este de provenienta ruseasca din Asia Centrala si Orientul Mijlociu, daca Moscova reuseste sa puna pe picioare un cartel al producatorilor de gaz sub leadership rusesc. Acest lucru va deveni insa improbabil, daca UE reuseste sa avanseze cu strategia privind Coridorul Sudic, in cadrul careia Nabucco este prima componenta majora.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata