Uniunea Europeană (UE) a sancționat Grecia pentru deficitele sale semnificative. Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), a subliniat că ‘niciun guvern sau stat nu poate conta pe un tratament preferential din partea noastră.’
Cu toate acestea, economistul de renume Joseph Stiglitz, câștigător al Premiului Nobel în 2001, atrage atenția asupra existenței unor standarde inegale în cadrul UE. El observă că există două seturi de reguli stabilite prin Tratatul de la Maastricht: unul pentru națiunile puternice și altul pentru cele mai puțin influente.
Stiglitz argumentează că Trichet poate distinge între Grecia și alte state care au depășit limitele impuse de UE. Deși dimensiunea este un factor important, există și o diferență în ceea ce privește responsabilitatea și impactul acestor deficite asupra cetățenilor greci comparativ cu efectele asupra stabilității euro.
Deficitul bugetar al Greciei este parțial rezultatul recesiunii globale care a afectat sever multe țări nevinovate față de declanșarea acesteia. Totuși, criza economică mondială a evidențiat probleme structurale profunde ale economiei grecești, deteriorate suplimentar în ultimii șase ani sub conducerea anterioară.
Stiglitz consideră că liderii europeni au contribuit la agravarea dificultăților cu care se confruntă Grecia. Comentariile lor au dus la creșterea ratelor dobânzilor pe care țara trebuie să le plătească, complicând astfel eforturile Atenei de reducere a deficitului.
În loc să critice guvernul grec actual pentru problemele anterioare legate de statistici false, Stiglitz sugerează ca liderii europeni ar trebui să recunoască eforturile noului executiv condus de Georgios Papandreou. Acesta s-a angajat într-o politică bazată pe onestitate și transparență.
Din această perspectivă, Europa ar trebui să sprijine un astfel de lider dedicat adevărului și nu să-i complice situația deja dificilă. Grecia se află printre cele mai dezavantajate națiuni din Uniunea Europeană; solidaritatea socială reprezintă o parte esențială a succesului proiectului european prin ajutorarea celor mai vulnerabili membri ai comunităților europene.
Conform lui Stiglitz, crizele economice afectează adesea cel mai grav regiunile periferice ale Europei – acestea fiind victime ale problemelor întâmpinate de vecinii lor mai puternici.
Anunțurile BCE privind neacceptarea obligațiunilor Greciei ca garanții colaterale ar putea avea efecte negative semnificative. De asemenea, lãsând evaluările bonității Greciei pe seama agențiilor externe ar fi nu doar iresponsabil ci și inacceptabil într-un context economic fragil precum cel european actual; o intensificare a deficitului bugetar riscă să împingã Grecia spre o recesiune profundã.
UE trebuie să reevalueze obiectivele bugetare pe termen scurt impuse Greciei referitor la deficitul structural – adică ce deficit ar fi avut dacă economia sa funcționa la capacitate maximã ocupationalã.
Uniunea Europeanã are datoria sã își manifeste susținerea față de integritatea guvernului grec si eforturile acestuia nu doar pentru controlarea bugetară ci si pentru sporirea transparenţei financiare şi combaterea corupţiei sistemice existente.
Mai mult decât atât: instituțiile europene precum Banca Europeanǎ de Investiții ar trebui sǎ investeascǎ anticiclinal în economie greceascǎ pentru atenuarea impacturilor negative generate prin reducerile bugetare severe.
Similar lui Obama în Statele Unite , Papandreou s-a confruntat cu provocări economice moştenite din trecut fără vina sa directǎ; ambii lideri având parte anteriora unor administraţii ce au comis erori majore şi prezentau date statistice false.
Atât Obama cât şi Papandreou au fost votaţi datorită promisiunilor lor privind schimbările necesare iar amândoi sunt acum constrânşi să-şi ajusteze viziunea economicǎ conform realităților dificile cu care se confruntӑ ţările lor respective.
