Îngrijorările participanților și ale țărilor implicate în proiectul gazoductului Nabucco
Participanții la proiectul Nabucco, alături de alte națiuni implicate, au exprimat îngrijorări cu privire la stagnarea aparentă a inițiativei și au solicitat consultări urgente pentru revitalizarea acesteia, conform analistului Vladimir Socor din publicația Eurasia Daily Monitor.
Proiectul Nabucco se confruntă cu o lipsă de coordonare între țările furnizoare, statele de tranzit și beneficiarii săi, iar absența unui leadership decisiv din partea Bruxelles-ului în perioada de tranziție între comisii a contribuit la această situație. De asemenea, dificultățile interne ale Statelor Unite au limitat capacitatea acestora de a oferi suport necesar pentru depășirea impasului.
Recent, problemele politice s-au adăugat provocărilor deja existente în cadrul proiectului. O problemă semnificativă recunoscută atât de participanții la proiect cât și de observatorii europeni este deteriorarea relațiilor politice dintre Azerbaidjan și Turcia ca urmare a politicilor americane legate de conflictul dintre cele două țări. Aceste politici au dus la o distanțare între Ankara și Baku, consolidând totodată influența Rusiei și Armeniei în negocierile referitoare la conflictul din Nagorno-Karabah.
În timpul summit-ului economic desfășurat recent la Davos, președintele Azerbaidjanului Ilham Aliev a declarat că Gazprom este dispus să achiziționeze tot gazul destinat exporturilor din Azerbaidjan la prețuri competitive pe piața europeană. „Dacă Nabucco va continua să fie amânat, ne vom orienta spre vânzarea unei cantități mai mari către Gazprom”, a afirmat Aliev referindu-se astfel la strategia Azerbaidjanului privind diversificarea exporturilor. În același timp, decizia privind investiția de 20 miliarde euro pentru faza secundară a proiectului Shah Deniz (sursa primară pentru prima etapă a Nabucco) rămâne suspendată din cauza incertitudinilor persistente legate de gazoduct.
Baku își exprimă dorința ca proiectul Nabucco să progreseze rapid și se aflăm într-o expectativitate față de un leadership activ din partea Uniunii Europene (UE), după cum le-a comunicat Aliev reprezentanților companiei germane RWE (un actor cheie în cadrul consorțiului). În același timp, premierul turc Recep Tayyip Erdogan împreună cu omologul bulgar Boiko Borisov solicitau UE să joace un rol mai proactiv în avansarea acestui demers; Borisov oferind asigurări că Bulgaria va sprijini progresul inițiativei.
Pe 18 ianuarie trecut, președintele român Traian Bățescu s-a adresat noului președinte al Consiliului European Herman van Rompuy cerând o susținere mai activă din partea UE pentru realizarea proiectului Nabucco. Guvernul maghiar împreună cu compania privată MOL (participant important al consorțiului) solicitau similar un angajament mai puternic din partea comisarilor europeni responsabili cu energia.
Andris Piebalgs – comisar european aflat pe final de mandat – s-a dovedit un susținător fervent al inițiativei Nabucco precum și al Coridorulu Sudic; însă nu a beneficiat prea mult sprijin din partea marilor puteri occidentale influente. Într-un ultim act oficial înaintea finalizării mandatuluu său pe 18 ianuarie Piebalgs semna un memorandum ce stabilește parteneriate energetice între UE şi guvernul irakian centralizat; descriind Irak ca fiind esențial pentru strategia Uniunii Europene privind diversificarea surselor energetice.
Comisia Europeanã manifestã interes major faţă de resursele energetice irakiene provenite din regiunea administrată kurdã care ar putea alimenta atât gazoductele ce fac parte integrantã din Coridorulu Sudic cât şi pe cel numit Nabucco; estimându-se că ar putea fi livrate anual între 5 şi 10 miliarde metri cubi prin Turcia spre Europa. Totuşi unele voci critice sugerează că importanţa gazelor azere ar putea scade datorită introducerii resurselor irakiene pe piaţă.
Această opinie reflectează frustrarea generată prin impasurile întâmpinate între Ankara şi Baku dar nu ia în considerare responsabilitatea realǎ asupra situației actuale; oricum este evident cǎ livrările nord-irakiene vor necesita îndeplinirea unor condiții dificile înainte ca acestea sa devină viabile prin intermediull infrastructurii existente iar gaze azere rămân vitale cel puțin in prima etapǎ iar gaze turkmene transmise prin Azerbaijan sunt esentiale in continuare atâta vreme cât se dorește dezvoltarea întreguil Coridor Sudic.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
