Creatorul Wikileaks, Julian Assange cristalizează paradoxul lui Heidegger: dezvăluie secretele altora, dar le ascunde pe ale sale. Assange a devenit centrul atenţiei de când Wikileaks a publicat documente secrete ale Pentagonului privind războiul din Afganistan.
O ‘vitejie’ care a pus Administraţia Obama într-o situaţie foarte stânjenitoare. Fapta lui Assange a fost considerată de apărătorii libertăţii un eveniment istoric, menit să pună capăt secretelor în spatele cărora mocnesc pacte ruşinoase, bani murdari şi morminte fără nume, notează miercuri într-un editorial La Vanguardia. Internetul este domeniul care a sărbătorit cel mai mult victoria australianului Assange asupra secretelor celui mai puternic stat al lumii.
Legile internetului sunt mereu precedate de prepoziţia fără: fără limite, fără preţ, fără interferenţe, fătă filtre, fără amestec, fără prudenţă şi fără rezerve. Orbiţi de strălucirea libertăţii pe care o flutură Internetul şi pe care liberalismul cultural l-a adus la modă, nu i s-a dat importanţă unui detaliu esenţial: dosarele publicate de Assange sunt lipsite de interes pentru lume în general, dincolo de o satisfacerea curiozităţii.
Cei într-adevăr interesaţi de publicare sunt talibanii a căror curiozitate a fost deplin satisfăcută de dezvăluirea reţelelor create cu atâta trudă de americani în Afganistan.
Pe Assange îl interesează prea puţin războiul sau consecinţele faptei sale.
Cruciada lui în favoarea transparenţei l-au transformat într-un erou al zilelor noastre. Chiar şi manevrele duşmanilor săi i-au adus o aureolă legendară: l-au acuzat de viol pentru a-l transforma în infractor în ochii societăţii din Suedia, ţară care la cererea Partidului Piraţilor i-a acordat refugiu.
Deputaţii acestui partid revendică dreptul la la utilizarea gratuită a tot ceea ce circulă pe Internet. Un al aliat al lui Assange este fundaţia lui Wau Holland, maestrul hacker-ilor şi fondator al Chaos Computer Club, care deja în 1981 a penetrat sistemul de transmitere a datelor unei bănci.
Assange se află în fruntea unei adevărate coaliţii a piraţilor. Apărători ai transparenţei, dar totodată opaci. The Wall Street Journal (apărător al taberei contrare, sistemul) a demonstrat că Wikileaks nu respectă nimic din ceea ce predică, dar cere în schimb totul.
Banii lor sunt secreţi, finanţarea lor un mister, organizaţia lor este un labirint mondial despre care nimeni nu ştie nimic. Assange reclamă transparenţă, dar acţionează ca fereastra-oglindă din comisariatul de poliţie: el vede tot, dar îşi ascunde faţa. Cu internetul s-a născut o nouă lume, cu noi interese. Internetul a devenit o armă de luptă a piraţilor împotriva puterilor; strămoşii lor au făcut la fel înainte de a deveni aristocraţi respectabili.
Un avocat ‘vedetă’ este cel care îl va apăra pe Julian Assange bănuit de infracţiuni sexuale. Leif Silbersky este unul din cei mai buni avocaţi din Scandinavia, cunoscut pentru onorariile sale astronomice şi pentru a nu fi pierdut niciun caz. Silbersky a confirmat că s-a întâlnit cu Assange şi că a fost învestit de clientul său cu ‘puteri nelimitate’ pentru a-l reprezenta.
Săptămâna trecută un procuror a emis un mandat de arestare împotriva lui Julian Assange, acuzat de viol şi abuz sexual. Eva Finné, judecător al Curţii de Apel din Stockholm a anulat ordinul dar a menţinut suspiciunile de delict sexual.
Ştirea, care a căzut ca o bombă în Suedia, a făcut înconjurul lumii în mijlocul unor teorii de conspiraţie care îl consideră pe Assange victimă a unei campanii bine orchestrate, mai ales după revocarea mandatului de arestare. Deocamdată nu se ştie care sunt acuzaţiile aduse australianului, iar avocatul său a anunţat că se aşteaptă capetele oficiale de acuzare de la procuratură. Cele două femei care l-au acuzat pe Julian Assange îşi menţin anonimatul.
