Prețul Brent cu livrare în septembrie a urcat vineri cu 4,6%, ajungând la 88,10 dolari pe baril. Țițeiul WTI cu livrare în august a avansat cu 4,5%, la 82,49 dolari. Ambele au atins cele mai ridicate niveluri de la jumătatea lunii iunie, după a șaptea noapte consecutivă de atacuri americane asupra Iranului și reluarea tensiunilor navale din Strâmtoarea Ormuz.

Față de începutul săptămânii, ambele contracte au acumulat un avans de aproximativ 16%. Creșterea prețului comprimă rapid marjele companiilor cu expunere mare la energie și transport maritim. Riscul nu mai este doar cotația țițeiului, ci și fluiditatea tranzitului prin principalul coridor regional.

Atacurile americane asupra Iranului și impactul naval

Comandamentul Central al SUA a anunțat că vineri, până la ora 9:30 pm pe Coasta de Est a SUA, a lovit infrastructură logistică militară, depozite subterane de arme și capacități maritime în Iran. Operațiunea a inclus și impunerea unei blocade navale asupra porturilor iraniene.

Într-o postare pe X, CENTCOM a transmis că „CENTCOM continuă să tragă Iranul la răspundere, la ordinul Comandantului Suprem, impunând totodată în totalitate o blocadă navală asupra porturilor iraniene.”

Pentru piață, mai puțin contează declarația militară și mai mult efectul logistic al acțiunilor. În primele trei zile de la reluarea blocadei, forțele SUA au redirecționat patru nave comerciale, au dezactivat una și au inspectat o alta. Gărzile Revoluționare din Iran au oprit și imobilizat alte patru nave comerciale aflate sub protecție americană în Strâmtoarea Ormuz.

Într-un comunicat separat, CENTCOM a precizat: „În primele trei zile de la reluarea implementării, forțele SUA au redirecționat 4 nave comerciale, au dezactivat 1 și au urcat la bordul alteia pentru a asigura conformitatea deplină.”

Comandamentul Marinei IRGC, citat de Agenția de Știri IRNA într-o postare pe X, a susținut că „Într-o operațiune coordonată cu rachete și drone, toate cele patru au fost oprite și imobilizate pe mare.” Potrivit Cnbc, identitatea, pavilionul și încărcătura navelor comerciale nu sunt precizate, dar simpla întrerupere a mișcării lor indică o vulnerabilitate operațională imediată pentru fluxurile comerciale din zonă.

Miza economică dincolo de petrol

Miza economică depășește petrolul. Kuweit, stat dependent în proporție de aproape 90% de desalinizare pentru apa potabilă, a raportat un incendiu fără victime la o stație de energie și distilare a apei în urma unui atac iranian. Acesta este al doilea atac asupra facilităților sale de apă în două zile. Kuwait Airways a reprogramat majoritatea zborurilor.

Și Bahrain a interceptat mai multe proiectile iraniene și a activat sirenele de avertizare. Iranul a revendicat vineri atacuri care ar fi vizat forțele militare americane din Siria și Bahrain.

Contextul amplifică reacția pieței. Conflictul a început pe 28 februarie, iar eșecul armistițiului readuce în prim-plan punctul de presiune pe care companiile îl urmăresc cel mai atent: Strâmtoarea Ormuz. Blocajele anterioare din regiune au eliminat 17% din capacitatea de export a Qatarului și au generat o creștere de 70% a prețurilor la gaze în Europa.

Donald Trump, președintele SUA, a declarat într-un discurs televizat la oră de maximă audiență că „De asemenea, câștigăm detașat în Iran, și veți vedea roadele acelei munci foarte, foarte curând.” El a amenințat că săptămâna viitoare va lovi podurile și centralele electrice ale Iranului dacă Teheranul refuză să revină la negocieri.

Indicatorii de urmărit în următoarele zile

Pentru companiile expuse la costuri energetice, primul semnal rămâne diferența dintre un salt zilnic de 4,5%-4,6% și avansul săptămânal de aproximativ 16%. A doua mișcare relevantă ține de transport: nave redirecționate, inspectate, dezactivate sau imobilizate în Ormuz înseamnă potențial de întârziere și cost suplimentar pe asigurare, rutare și livrare.

Al treilea indicator este infrastructura civilă. Două atacuri asupra facilităților de apă din Kuweit în două zile mută riscul din zona militară în utilități și operațiuni esențiale. Iar dacă amenințarea privind podurile și centralele electrice ale Iranului se materializează săptămâna viitoare, presiunea pe energie și shipping poate intra într-o nouă etapă, cu impact direct în costul combustibilului, al transportului maritim și al aprovizionării încă de la următorul ciclu de contractare.

Ian Lesser, distinguished fellow la think tank-ul GMF, a declarat prin apel video pentru CNBC că „Există un risc în acest sens, dar desigur am fost în esență într-un război rece și ocazional cald cu Iranul timp de decenii.” El a adăugat: „Cred că, într-un anumit sens, aceasta este o eroare de judecată din partea actualei administrații. Dar face parte, de asemenea, dintr-un tipar în abordarea americană privind utilizarea forței, și anume că avem o capacitate enormă și o pricepere operațională enormă și suntem împiedicați de greșeli strategice.”

Pentru companiile care cumpără energie, operează flote sau depind de importuri maritime, schimbarea concretă începe de acum: un petrol mai scump cu aproximativ 16% într-o săptămână și un coridor naval mai puțin predictibil intră direct în costurile operaționale, în bugetele de aprovizionare și în reevaluarea riscului pe contractele pe termen scurt.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Donald Trump Iran Petrolul Brent Strâmtoarea Ormuz SUA