Proiectul Nabucco – interese mari, materializare dificilă

Luni are loc la Ankara semnarea Acordului Interguvernamental pentru proiectul Nabucco intre Austria, Bulgaria, România, Turcia si Ungaria. Proiectul a fost lansat inca din 2002, având ca menire asigurarea independentei energetice a Uniunii Europene fata de gazele naturale provenite din Rusia.

La cele doua capete ale conductei Nabucco se afla interese ale unor mari jucatori pe piata energiei: pe de o parte, Rusia este dependenta de banii statelor membre ale UE, pe de alta, acestea sunt dependente de gazele livrate de Gazprom.

Iar in timpul crizei gazelor din ianuarie 2009, Norvegia a demonstrat ca nu poate inlocui, nici macar pe termen scurt, un furnizor precum Rusia.

Ca atare, cu putine ore inaintea semnarii Acordului la un hotel din Centrul Ankarei, lucrurile se prezinta cam asa:

pentru România, Nabucco nu este interesant numai pentru ca nu ar mai depinde de gazele rusesti si nici macar numai pentru taxele care i-ar reveni din faptul ca o parte din cei 3300 de kilometri ai conductei ar tranzita teritoriul sau.

Totalul taxelor din exploatarea conductei este estimat la 400-450 milioane euro anual.

Dupa cum arata recent Vasile Puscas, secretar de stat la Departamentul pentru Afaceri Europene, România doreste sa demonstreze ca poate juca un rol activ in strategia de securitate energetica a UE, prin implicarea sa in proiecte cheie precum Nabucco, interconectarile pentru gaz ale Ungariei si Bulgariei si proiectul de infrastructura si echipamente pentru fluxurile inverse de gaz, pentru care exista o injectie de capital de 320 de milioane de euro.

De asemenea, un succes in proiectul major Nabucco ar intari argumentele României pentru gazduirea Agentiei Europene pentru Cooperarea Autoritatilor de Reglementare in Domeniul Energiei (ACER).

Cu toate acestea, pozitia României are destule puncte incomode, dupa cum o demonstreaza si faptul ca premierul Boc a trebuit sa convoace o sedinta extraordinara de guvern duminica seara, tocmai pentru a discuta, cu putin timp inainte de plecarea la Ankara, punctul de vedere ce va fi exprimat luni la Conferinta de la Ankara, care va precede semnarea documentului interguvernamental.

Pentru UE, conducta Nabucco va insemna un aport de gaze care acopera 10-15% din necesarul de gaz natural al Uniunii Europene, adica atât cât costituie deficitul reprezentat de consumul tarilor membre care se bazeaza in prezent exclusiv pe o ruta externa de transport, motiv pentru care chiar presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, si-a anuntat participarea luni la Ankara.

Pentru Turcia, care s-a opus mult timp semnarii Acordului Nabucco, faptul ca va avea de primit taxe pentru ca 2000 din cei 3300 de kilometri ai conductei sunt pe teritoriul sau este un element tentant.

Dar mai important este ca Turcia doreste sa se integreze in UE si nu a reusit sa deschida decât 10 din cele 35 de capitole, iar cel de energie nu a putut inca fi deschis.

Si acesta poate fi un motiv pentru care, in ultima clipa, Turcia a declarat, prin vocea ministrului energiei, Taner Yildiz, ca desi turcii negociasera sa pastreze 15% din gazul in tranzit – 4,5 miliarde de metri cubi, acum renunta si devin interesati de gazul pe care il vor primi din procentul de 50% care, conform proiectului de acord, vor reveni pentru 6 tari semnatare.

În sfârsit, dar nu in cele din urma, Vladimir Putin a declarat recent ca Rusia este mai interesata de proiectul South Stream, decât de Nabucco, pe care premierul rus il considera mai mult un proiect politic, decât unul economic, dat fiind ca este neclar cine va aproviziona Nabucco cu gaze.

Taner Yildiz a avertizat ca, de pe pozitia Turciei de placa turnanta intre consumatori si furnizori de gaze, “nu ar trebui sa fim surprinsi daca vom vedea Rusia drept furnizor intr-o buna zi”, adaugând ca si Iranul ar putea deveni “cu usurinta” in viitor un furnizor.

Alti posibili furnizori mentionati de oficialul turc la postul de televiziune NTV au fost Irakul si Egiptul.

În conceptia sarilor semnatare, Azerbaidjanul este un posibil furnizor de gaze, dar acesta trebui intâi sa isi dezvolte capacitatile de expoloatare, cele existente fiind deja contractate in mare parte pentru South Stream.

În documentele pregatitoare ale evenimentului de luni de la Ankara, Rusia a fost invitata sa participe in calitate de “cel mai mare furnizor de gaze din regiune”.

Nabucco urmeaza sa transporte, incepând din anul 2014, gaze naturale din Marea Caspica spre Europa.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a anuntat luna trecuta ca este gata sa acorde un sprijin financiar substantial pentru proiectul gazoductului Nabucco.

Astfel, BERD ar putea conduce un grup de banci care sa finanteze cu pâna la un miliard de euro proiectul Nabucco.

La consortiul Nabucco Gas Pipeline International GmbH participa, cu procente egale de 16,7%, companiile OMV (Austria), RWE (Germania), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria) si Botgas (Turcia).

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata