Reforma sănătăţii din SUA, departe de „modelul european”

Pentru americani sănătatea este un bun, nu un drept şi trebuie să rămână pe mâna unor privaţi. „Medicina socializată”, „sănătatea folosită ca un cal troian pentru a-l face să debarce, cu un secol întârziere, pe Karl Marx în SUA” – dacă te iei după propaganda frontului conservator, reforma din sănătate votată la 21 martie în SUA, nu este o reformă ci o revoluţie:

adoptarea mult blamatului „model european” într-o ţară în care individualismul şi mentalitatea „copiilor pionierilor” presează pentru a-l considera pe fiecare răspunzător pentru propriul destin în domeniul economic, comentează Corriere della Sera.

Pentru majoritatea americanilor, sănătatea este o felie din acest destin: un subiect de guvernat prin intermediul pieţei, nu un drept sau un bun ce merită protecţie datorită marii sale relevanţe sociale. Numai această hipersensibilitate justifică ampla opoziţie faţă de reformă, care rezultă din sondaje (60% dintre cetăţeni se opun).
Cea care a fost rebotezată „Obamacare” nu este însă nici atentatul la libertatea americanilor denunţat de conservatori, nici schimbarea cu adevărat radicală a sistemului despre care vorbeşte preşedintele SUA. Momentul este istoric deoarece Obama a reuşit acolo unde predecesorii săi au eşuat timp de peste jumătate de secol.

Prin urmare, nici prin noul sistem nu vor exista „medicul de familie” şi listele de aşteptare în spitalul public. Serviciile vor rămâne diferenţiate în funcţie de tipul de poliţă pentru care se va opta şi de costul ei.
Persoana asistată va continua să aibă mai multe posibilităţi de alegere, dar şi să fie nevoită să depună o mare muncă administrativă, verificând ca fiecare structură cu care intră în contact – medici, specialişti, laboratoare de analiză, ecografi, radiologi, anestezişti şi chirurgi – sunt conveniţi cu compania sa de asigurări.

În pofida tuturor schimbărilor introduse, modelul SUA va rămâne foarte departe de cel european, universal şi bazat pe principiul „plătitorului unic”: statul, care furnizează direct serviciile sau plăteşte tratamentele administrate prin structuri private convenţionale.
Pe scurt, există schimbări limitate şi care în multe cazuri vor intra în vigoare numai după 2014, care îi impresionează pe americanii ce nu au mai experimentat niciodată ceva similar şi preocupaţi de costul mare al extinderii tratamentelor la cei mai puţin avuţi.

Sistem universal dar privat. Introducerea principiului universalităţii este cea mai mare inovaţie, dar comparativ cu Europa există trei mari deosebiri: dintre cele 46 de milioane de americani fără asigurare, numai 32 de milioane vor obţine acoperirea. Ceilalţi – în esenţă imigranţi şi persoane fără acte în regulă – vor rămâne în afară deoarece contribuabilii nu vor ca prin impozitele lor să fie plătită asistenţa de sănătate a clandestinilor.

În al doilea rând, aceste 32 de milioane vor obţine poliţa de sănătate nu imediat ci cu începere din 2014, când vor intra în vigoare noile măsuri fiscale necesare pentru creşterea încasărilor şi acoperirea noilor cheltuieli cu asistenţa.
În sfârşit, sistemul asigurărilor şi de repartizare a serviciilor rămâne în întregime privat, nefiind posibil să se procedeze altfel, având în vedere istoria capitalismului american şi ponderea pe care o au companiile de asigurări pe piaţa financiară din SUA.

Acest element riscă însă să vulnerabilizeze reforma în plan juridic: recurgerile la Curtea supremă pentru ca aceasta să declare neconstituţionale unele puncte-cheie ale reformei au şanse de succes deoarece legea, introducând, de exemplu, principiul asistenţei obligatorii într-un sector gestionat prin asigurări, le impune de fapt cetăţenilor să stipuleze un contract cu o societate privată.
Prin noul sistem nu va fi penalizată acţiunea celui care se comportă incorect ci „inacţiunea” celui care nu vrea să stipuleze o poliţă. Este o situaţie fără precedent în jurisprudenţa SUA.

Interdicţia pentru companii de a refuza asigurarea celor care se află într-o stare de sănătate precară. Este o problematică care în sistemele publice universale nici măcar nu se pune, dar în America sunt numeroşi cei care, afectaţi de patologii grave sau numai cronice, se văd respinşi de asigurări, deoarece sunt clienţi prea costisitori. Adesea companiile încearcă să se debaraseze de ei, chiar şi de cei care le-au fost clienţi ani de zile, dacă între timp s-au îmbolnăvit.

Prin noul sistem, acest lucru nu se va mai întâmpla: asigurărilor li se interzice să stabilească un plafon pentru cheltuielile ce pot fi acordate unui singur pacient. Interdicţia de a respinge poliţa pe baza stării de sănătate va intra în vigoare numai din 2014. Între timp, cei cu o stare precară a sănătăţii vor putea adera la un program de asigurări provizoriu pentru persoane cu risc înalt, promovat de guvern.

Asistenţă pentru cei defavorizaţi şi tineri. Copiii vor continua să beneficieze de poliţa părinţilor până la 26 de ani. Reforma introduce apoi, dar numai din 2014, un sistem de subvenţii pentru familiile mai puţin avute, care nu sunt suficient de sărace pentru a intra în sistemul Medicaid (asistenţă de sănătate publică pentru defavorizaţi), dar nici în măsură să-şi plătească poliţa (peste 10.000 de dolari pentru o familie de patru persoane).

Va fi nevoie de timp şi în ceea ce priveşte contribuţiile în favoarea micilor întreprinderi care cumpără poliţe de sănătate pentru angajaţii lor. Aceasta pentru că noile dări necesare pentru a finanţa reforma sunt introduse treptat.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata