Tragedia din Grecia oferă Berlinului şansa de a iniţia o reformă europeană reală

Grecia se află în pragul colapsului financiar, având nevoie de 53 miliarde de euro în acest an pentru a-și menține funcționarea. În plus, guvernul grec trebuie să facă față unei obligațiuni scadente în valoare de 8 miliarde de euro în luna aprilie. Băncile grecești au fost aproape complet excluse din piețele interbancare datorită neîncrederii legate de garanțiile oferite, care sunt strâns legate de situația economică a statului.

Protestele sindicatelor din sectorul public cresc pe fondul măsurilor dure impuse de premierul Giorgios Papandreou. Acesta se confruntă cu o provocare majoră: dacă nu reușește să îmbunătățească situația economică precară a țării sale, va fi forțat să accepte ajutoare externe care vor transforma Grecia într-o națiune dependentă financiar.

Există totuși un aspect pozitiv. Dacă gestionăm corect această criză (ceea ce presupune un mare ‘dacă’), am putea crea oportunități semnificative prin reformarea Politicii Agricole Comune și atragerea Germaniei către noi alianțe economice. Aceasta ar permite redirecționarea unor sume considerabile către revitalizarea industriei europene.

Astfel am putea schimba harta politică a Europei și am putea muta puterea economică din zonele rurale stagnante spre orașe dinamice și centre industriale unde Europa își poate construi viitorul.

Vânzările pe termen scurt ale obligațiunilor guvernamentale grecești au stimulat speculațiile valutare împotriva euro, moneda devenind astfel un test crucial al stabilității politice europene. Euro este simbolic pentru credibilitatea Uniunii Europene; integritatea sa este esențială mai ales pentru Germania, care a renunțat la marca sa națională cu condiția ca euro să rămână solid. Un euro slab ar permite statelor mediteraneene să recurgă la depreciere monetară ca soluție la datoriile lor – o opțiune inacceptabilă pentru Berlin.

Acum este momentul ca Germania să intervină decisiv. Berlin ar trebui să ofere asistență Greciei sub form oformei unui pachet salvator care include achiziții directe ale obligațiunilor sau crearea unui fond special destinat sprijinirii zonei euro. Totuși, condițiile impuse vor fi severe; Atena va trebui probabil să accepte reduceri drastice ale cheltuielilor publice și restructurări financiare dureroase.

Grecia are puține alternative viabile; ieșirea din zona euro nu este realist posibilitate fără consecințe devastatoare asupra economiei interne și sistemului bancar – similar cu haosul generat când s-a trecut la utilizarea monedei comune.

În același timp, Spania și Portugalia se confruntau cu provocări similare: Spania revenind la rate alarmante ale șomajului iar Portugalia având cea mai mare ratǎ a datoriei publice din zona euro combinată cu venituri extrem de reduse pe capita.
Aceasta reprezintǎ totuşi o şansǎ istoricǎ pentru Europa: există state membre UE capabile teoretic sã iasă din zona Euro şi cluburile sale exclusive.
Germania are acum ocazia sã-şi consolideze poziţia prin reducerea dependenţei financiare faţă de ţările mediteraneene problematice.

Fiind cel mai mare contribuabil net al bugetului european – plătind 8 miliarde EUR peste ceea ce primeşte – Germania joacă un rol crucial în echilibrul financiar al Uniunii Europene.
Cine beneficiază realmente? O privire atentã asupra fluxurilor financiare între nucleele bogate şi periferia UE ne-ar dezvãlui cã vechile state membre sunt cele care au profitat cel mai mult până acum – Grecia primind substanţiale fonduri structurale între 2000 şi 2013 fiind doar unul dintre exemplele clare ale acestei realităţi economice inegale.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News