Ucraina îşi arată colţii în relaţia cu România

Cabinetul de miniştri ucrainean a decis să se ocupe în modul cel mai serios de ‘direcţia română’. Ministerele de forţă au avut consultări în acest sens la sfârşitul lunii iunie: mai întâi cu ambasadorul Ucrainei în România, apoi cu reprezentanţi ai altor ministere şi comisii, comentează miercuri portalul Vlast.net.

Astfel, partea ucraineană – se menţionează în comentariu – se pregăteşte pentru acţiuni dinamice în relaţiile româno-ucrainene, care seamănă în ultimii ani cu o navă prinsă în furtună: ba liderii celor două ţări vecine sunt gata să se îmbrăţişeze şi să-şi spună unul altuia ‘prieten’, ba reprezentanţi ai celor două ţări se acuză reciproc în instanţe internaţionale.
În plus, orice iniţiativă amicală din partea Ucrainei fie nu se materializează, fie se ciocneşte chiar de la început de lipsă de înţelegere din partea română, se afirmă în articolul intitulat ‘Ucraina îşi arată colţii la România’.

De acum înainte, autorităţile ucrainene nu doar că vor desfăşura o activitate de informare corespunzătoare, dar, prin intermediul forţelor de securitate, vor monitoriza în permanenţă evoluţia relaţiilor dintre cele două ţări, iar la nevoie structurile de securitate vor opera contramăsuri pentru minimalizarea influenţei părţii române, susţin jurnaliştii ucraineni, în opinia cărora este foarte important cine va conduce acest proces.

În comentariul respectiv, România este acuzată din nou de ‘ambiţii imperiale’ şi de dorinţa de a deveni ‘lider’ în această zonă a Balcanilor şi a Mării Negre, iar recenta ‘agitaţie’ în legătură cu împărţirea sferelor de influenţă între Moscova şi Kiev în Transnistria ar fi învolburat şi mai mult apele în regiune.
Astfel, potrivit comentariului, România s-a arătat îngrijorată de prelungirea termenului de staţionare a Flotei Rusiei la Sevastopol (Crimeea, sudul Ucrainei) până în 2042.

Dar România este interesată nu numai de transformările geopolitice din zona Mării Negre, se afirmă în comentariul citat, în care se pretinde că, în ultima vreme, Bucureştiul a ridicat problema restabilirii ‘adevărului istoric’, respectiv a influenţei române în Ucraina în cadrul proiectului ‘România Mare’, precum şi în plan umanitar (emiterea de paşapoarte rezidenţilor din Bucovina, din regiunea Odesa, introducerea studiului în limba română în şcoli etc).

Partea română – se menţionează în articol – îi cointeresează pe locuitorii ucraineni din regiunile de frontieră, extinzându-şi zona de influenţă prin ‘seducţia culturală’ a comunităţilor etnice de partea cealaltă a Dunării.

Totul se îndreaptă spre aceea că în afară de existenţa a două state româneşti, Moldova şi România, ‘va exista un spaţiu cultural al comunităţilor naţionale în afara graniţelor României, care va fi marcat pe hartă cu o singură culoare, aceste comunităţi fiind purtătoare ale aceleiaşi limbi, aceloraşi tradiţii culturale şi care îşi vor proteja acerb spaţiul cultural şi informaţionaľ – consideră la rândul său expertul Vitali Kulik, directorul Centrului de studii în domeniul societăţii civile din Kiev.

Scenariul asimilării Republicii Moldova de către România stârneşte opinii împărţite la Kiev. Pe o de parte, scenariul asimilării Republicii Moldova în cadrul proiectului ‘România Mare’ este catalogat ca fiind un mit de unii experţi de la Kiev.
Pentru că, în caz contrar, apreciază ei, Chişinăul ar deveni vasalul Bucureştiului în plan economic, energetic, al relaţiilor internaţionale. O astfel de situaţie nu convine actualei conduceri a Republicii Moldova, cel puţin în segmentul ei procomunist, sunt de părere aceştia.

Pe de altă parte, numeroşi experţi consideră dimpotrivă că, aderând în 2007 la UE, România şi-a sporit prezenţa în Republica Moldova, ‘încurajând procesele de românizare, orientate spre asimilarea republicii’.
Din 2007, România ar fi acordat cetăţenie unui număr de 600.000 de moldoveni, în condiţiile în care încă 1,5 milioane au depus cerere în acest sens, pentru a putea circula liber în UE, se arată în articol, în care se aminteşte că, în genere, populaţia Republicii Moldova nu numără mai mult de 3,4 milioane de oameni.

În acest fel, consideră ei, se pregătesc condiţiile pentru integrarea Moldovei în România. ‘România contribuie la europenizarea Republicii Moldova, a locuitorilor Ucrainei şi a comunităţilor româneşti, controlând eliberarea vizelor pentru UE şi astfel sporind importanţa paşaportului românesc, ‘cotať în Europa’ – apreciază autorul comentariului, care se aşteaptă la o schimbare a situaţiei după ce guvernul de la Kiev şi-a propus să-şi modifice abordarea în ‘chestiunea română’.

Aceasta, deoarece autorităţile ucrainene ar fi realizat că astfel de acţiuni din partea României ar putea duce la importante schimbări geopolitice şi ar putea afecta grav echilibrul de forţe din regiune.
Tensiunea artificială în relaţiile româno-ucrainene ar face parte, potrivit autorului comentariului, din strategia Bucureştiului pentru a rezista în faţa Kievului. Prin tensionarea raporturilor cu Kievul, Bucureştiul încearcă să se impună ca lider regional la Marea Neagră, prin care trec principalele coridoare de transport al energiei, pretinde comentatorul.

Desigur, există şi puncte pozitive în relaţiile dintre cele două ţări – menţionează acesta, amintind aici de progresele legate de semnarea Acordului micului trafic de frontieră, sprijinul în modernizarea infrastructurii de frontieră, colaborarea în ceea ce priveşte drepturile comunităţilor naţionale.
Totul ar fi mers bine, în opinia autorului comentariului, dacă – afirmă el – Bucureştiul nu ar fi pedalat pe principiul parităţii în ceea ce priveşte deschiderea de consulate în zonele dens populate de etnici români în Ucraina.

Potrivit datelor oficiale, în Ucraina trăiesc circa 150.000 de etnici români, ceea ce nu constituie decât 0,3% din ansamblul populaţiei. În plus, mai afirmă el, drepturile minorităţii române sunt respectate în Ucraina, unde există 89 de şcoli cu predare în limba română, în timp ce în România există doar un liceu (Taras Şevcenko) cu predare în limba ucraineană.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata