Comisia Europeană (CE), organismul executiv al Uniunii Europene, a adresat guvernelor țărilor membre sugestii privind circulația monedei euro. Printre aceste sugestii se numără încurajarea comercianților de a accepta bancnote mari și obligativitatea automatelor de vânzare să accepte monede cu valori de 1 și 2 cenți.

Aceste măsuri sunt menite să faciliteze viața cotidiană a consumatorilor, iar Bruxelles-ul pare să urmărească creșterea popularității euro într-un context economic tot mai dificil, generat în special de deficitul semnificativ al Greciei. Deși recomandările publicate pe 22 martie nu sunt obligatorii și au fost catalogate ca fiind parte dintr-o „legislație blândă”, CE intenționează să evalueze respectarea acestora în termen de trei ani, existând posibilitatea ca ele să devină obligatorii.

Bruxelles-ul își concentrează atenția asupra comercianților care refuză acceptarea bancnotelor mari, precum cele de 200 și 500 de euro. În cazul în care banii din casele de marcat nu sunt suficienți pentru rest, clienții vor fi nevoiți să găsească monede mai mici. De asemenea, CE subliniază dreptul cetățenilor la utilizarea monedelor mici și critică practica rotunjirii prețurilor la cinci cenți existentă în țări precum Finlanda sau Olanda.

În prezent, zona euro include un număr total de 16 state: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda، Portugalia، Slovacia، Slovenia și Spania. Este interesant că membrii CE susțin o abordare mai permisivă față de utilizarea banilor pentru scopuri artistice; astfel persoanele fizice pot distruge „în cantități limitate” semne monetare.

Experții consideră că aceste inițiative au rolul principal de a spori atractivitatea euro într-un climat electoral tot mai îngrijorat. Un sondaj recent realizat de FT/Harris arată că aproximativ 40% dintre germani cred că ar fi avut o viață mai bună fără introducerea euro. În același timp، circa 60% dintre respondenți consideră că Berlinul nu ar trebui să ofere ajutoare Greciei.

Economistul francez Jacques Sapir avertizează asupra posibilelor implicații ale intervenției Fondului Monetar Internațional (FMI) în criza greacă; acesta ar putea impune condiții ce contravin regulilor zonei euro. De exemplu، FMI ar putea solicita Greciei o depreciere monetară—un lucru imposibil fără ieșirea din zona euro—ceea ce ar duce practic la retragerea țării din această uniune monetară.

Sapir subliniază lipsa unui mecanism formal pentru asistență financiară între statele membre ale zonei euro ca fiind motivul refuzului Germaniei față de ajutoarele destinate Greciei. El sugerează că declarațiile recente ale oficialilor greci despre participarea lor la summiturile UE „fără mâna întinsă” sunt menite doar să liniștească piețele financiare; realitatea este însă că Grecia va trebui probabil să se împrumute cu dobânzi ridicate—aproximativ 8%.

În plus față de provocările economice externe، guvernul grec trebuie să gestioneze tensiunile sociale interne crescânde. Chiar dacă importanța Greciei poate părea minoritar comparativ cu statisticile economice (contribuind cu doar 2.5% la PIB-ul zonei euro)، expertiza sugerează faptul că impactul unei crize extinse s-ar putea răspândi rapid către alte economii vulnerabile precum Italia—care are o datorie publicată echivalent cu 112% din PIB—and Portugalía si Spania care se confruntau deja cu probleme similare înainte.

Astfel，existenta unei crize severe in Grecia riscă sa genereze un efect domino，cu posibile repercusiuni asupra Italiei、Portugalii si Spaniei，punand in pericol insasi stabilitatea zonei Euro.