Costul mediu brut al forței de muncă a urcat la 12,9 euro pe oră în România în cursul anului 2025. Această valoare reprezintă o creștere de 9,3% față de anul anterior. Și totuși, în ciuda acestui avans, țara noastră rămâne pe penultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, fiind depășită doar de Bulgaria.

O creștere record, un rezultat modest

E drept că, la prima vedere, cifrele par încurajatoare. În perioada 2016-2025, România a înregistrat una dintre cele mai mari rate medii anuale de creștere a costului salarial orar din Uniunea Europeană, cu un puternic avans de 13%. Ritmul depășește important media UE27 și pe cel al economiilor dezvoltate.

Numai că realitatea din clasament este alta. În timp ce la noi costul mediu este de 12,9 euro, media în UE27 se apropie de 30 de euro pe oră, iar în zona euro sare de acest prag, ajungând chiar și la 40 de euro în anumite state. Din grupul țărilor central și est-europene, Croația și Polonia (cu 16,3 euro, respectiv 15,6 euro) stau serios mai bine.

Explicația pentru această poziție codașă ține de mai mulți factori: pornim de la un efect de bază foarte scăzut, avem o structură economică axată pe valoare adăugată mică și o concentrare mare a forței de muncă în zona veniturilor reduse. Mai exact, 24% dintre salariații români câștigă sub două treimi din mediana națională a salariului, față de o medie europeană de doar 14,7%.

Construcțiile și comerțul trag în jos economia

Anul 2026 nu a început sub cele mai bune auspicii pentru sectoare cheie. Volumul lucrărilor de construcții, de pildă, a scăzut anual cu 2,3% în ianuarie, toate cele trei segmente de activitate intrând în teritoriu negativ. Perspectiva pentru lucrările de infrastructură rămâne rezervată pentru primul trimestru, pe fondul reducerii finanțării naționale, adoptării târzii a bugetului de stat și condițiilor meteo nefavorabile.

Nici în zona rezidențială lucrurile nu stau mai bine, dezvoltatorii mizând pe finalizarea proiectelor deja demarate, în timp ce pe segmentul nerezidențial activitatea este susținută prioritar de relocări și optimizări, nu de extinderi.

Iar comerțul și serviciile private, cu o pondere de circa 50% în economie, au scăzut lunar la nivel agregat cu aproape 6% în ianuarie. Comerțul cu amănuntul s-a contractat cu peste 9%, iar serviciile prestate populației cu peste 13% în prima lună a anului, semnalând o posibilă amplificare a scăderii consumului. Până și transporturile rutiere, o activitate cu pondere mare, au încheiat trimestrul patru din 2025 în teritoriu negativ (-3,1%).

Cine plătește, de fapt, mărirea salariilor?

Creșterea costului unitar al producției la nivelul întregii economii a fost de 16,1% în trimestrul patru din 2025. Dar cine a plătit, până la urmă, pentru aceste majorări? Se pare că nu doar angajatorii. Presiunea a venit din zona salariilor, dar a fost antrenată suplimentar de marjele de profit și de impozitele nete.

Ba chiar, scăderea semnificativă a costului unitar real al muncii în România, cu 6,8%, confirmă un fapt îngrijorător. valoarea generată în economie s-a redistribuit dinspre salariați către capital și bugetul de stat. Practic, costul unitar al producției a crescut mult mai rapid decât cel salarial per unitatea de producție.

Lucrurile stau diferit în regiune.

În economii precum Cehia sau Ungaria, marjele comerciale și impozitele au avut valori negative. Asta arată că firmele din aceste țări și-au comprimat marjele de profit pentru a acomoda creșterile salariale, cu un efect pozitiv asupra stabilității prețurilor. În schimb, Polonia a reușit să neutralizeze parțial presiunea salarială nominală printr-un vector de productivitate solid. Această „absorbție prin eficiență” a permis o creștere sustenabilă a veniturilor, menținând în același timp prețul unitar al producției la un nivel mult mai competitiv.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Construcţii cost forta de munca economie Romania inflatie salarii Romania