O sancțiune financiară de 442,5 milioane de lei a forțat Raiffeisen Bank să deschidă un litigiu major împotriva Consiliului Concurenței, mutând astfel cea mai amplă investigație din sistemul bancar românesc în sălile de judecată. Instituția de credit a respins categoric concluziile autorității privind manipularea indicelui ROBOR, argumentând că mecanismul de fixing este strict reglementat și constant supravegheat.

Miza pe profitabilitatea sistemului

Implicațiile acestui demers juridic transcend o simplă dispută administrativă, având un efect direct asupra indicatorilor de rentabilitate a capitalului (ROE) pentru întregul sector. Dacă autoritatea de concurență își va menține decizia în instanță, vorbim despre o presiune imediată pe fondurile proprii ale băncilor implicate. Iar lucrurile stau puțin diferit față de alte investigații din trecut, tocmai pentru că penalitățile cumulate depășesc orice provizion standard de risc operațional pe care o bancă îl menține în mod uzual.

Dar cum s-a ajuns la această situație fără precedent pentru piața financiară locală?

Un istoric de 3,73 miliarde de lei

La sfârșitul săptămânii trecute, Consiliul Concurenței a generat un șoc sistemic, anunțând amenzi totale de 3,73 miliarde de lei, echivalentul a 710 milioane de euro. Zece bănci participante la stabilirea indicatorului de referință ROBOR au fost sancționate sub acuzația că, în perioada fixingului, ar fi schimbat informații confidențiale. Vorbim, despre cea mai mare amendă dictată vreodată într-un caz de concurență în România.

Dincolo de cifre, argumentația tehnică a bancherilor vizează însăși arhitectura sistemului interbancar. Potrivit unei analize publicate recent de zf, reprezentanții Raiffeisen susțin că decizia autorității ignoră complet realitățile pieței și cadrul legal aplicabil în momentul respectiv.

Transparența ca obligație de reglementare

Banca subliniază că investigația nu a produs nicio probă care să ateste o înțelegere ilicită de tip cartel pentru stabilirea cotațiilor. Mai mult, transparența incriminată de investigatori ar fi, de fapt, o cerință tehnică inerentă procesului de fixing.

„Ne exprimăm dezacordul faţă de concluziile Consiliului Concurenţei şi ne menţinem punctul de vedere conform căruia acestea nu reflectă realităţile pieţei interbancare și nu ţin cont de cadrul legal în vigoare, pe care băncile participante la sistemul de fixing aveau obligaţia să îl respecte. ROBOR este un mecanism strict reglementat, în cadrul căruia băncile participante operează exclusiv în baza unor reguli tehnice clare, supravegheate de autorităţile competente. Constatăm că investigaţia nu a relevat nicio dovadă privind existenţa unei înţelegeri între bănci pentru stabilirea cotaţiilor ROBOR. Singurul aspect indicat vizează transparenţa acestor cotaţii, acesta fiind un element ce este o caracteristică intrinsecă a sistemului de fixing şi nicidecum o opţiune a băncilor participante.” – Raiffeisen Bank

Instituția a punctat clar direcția de acțiune pentru perioada următoare.

„Avem încredere că instanţele vor confirma legalitatea şi responsabilitatea acţiunilor noastre.” – Raiffeisen Bank

Și totuși, ce urmează pe termen mediu pentru piața de capital și investitori? Litigiile de o asemenea complexitate tehnică durează, de regulă, ani de zile până la o hotărâre definitivă. Până la pronunțarea instanței supreme, băncile se confruntă cu necesitatea constituirii unor provizioane specifice pentru aceste amenzi uriașe, o mișcare contabilă care va diminua inevitabil capacitatea de distribuire a dividendelor către acționari în exercițiile financiare următoare.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Consiliul Concurentei Raiffeisen Bank ROBOR