Tinerii care amână investițiile până la venituri mai mari sau intră în piață prin pariuri speculative riscă să piardă exact avantajul care contează cel mai mult în primii ani de carieră: timpul. Dan Sulică (fondator Idei și Bani) a explicat în podcastul „Banii Vorbesc” că prima decizie utilă nu este alegerea unui simbol bursier, ci înțelegerea profilului propriu de risc și a felului în care funcționează investițiile.

Dincolo de anunț, miza economică este dublă. O parte dintre investitorii tineri rămân în numerar până când cred că vor câștiga suficient, iar astfel renunță la anii în care contribuțiile recurente mici pot construi baza portofoliului. Cealaltă parte caută randamente extreme, inclusiv ținte de profit de 100x, în companii mici sau criptomonede obscure, iar riscul real devine pierderea integrală a capitalului într-un orizont de un an sau doi, nu doar volatilitatea temporară.

Pentru un decident aflat la începutul acumulării de capital, mesajul are o consecință practică: politica de investiții trebuie construită înaintea selecției de instrumente. Asta înseamnă o alocare legată de orizontul de timp, toleranța la scăderi și capacitatea de a alimenta lunar portofoliul, nu de promisiunea celui mai mare randament afișat într-o aplicație.

Dan Sulică (fondator Idei și Bani) a rezumat acest pas preliminar astfel:

„Primul, primul, primul pas este ăla pe care îl facem înainte de a face investiții propriu-zis când trebuie să ne informăm puțin și trebuie să înțelegem care este povestea adevărată cu investițiile și care este povestea noastră personală și cum le putem îmbina pe una cu cealaltă.”

În aceeași apariție, el a discutat despre regula 100 minus vârsta pentru alocarea portofoliului și despre legătura dintre timp și risc, una dintre regulile folosite frecvent de investitorii individuali pentru a aproxima ponderea activelor de creștere. În imaginile de mai jos este apariția în care sunt explicate aceste repere.

Tinerii pot urca expunerea pe acțiuni la 70-80%, dar nu pe active speculative

Pentru investitorii aflați la începutul vieții profesionale, Sulică susține că orizontul lung permite o alocare mai ridicată în active de creștere, inclusiv acțiuni și ETF-uri, până la 70-80%. Reperul este relevant fiindcă depășește structura conservatoare folosită de investitorii apropiați de pensionare, unde timpul de recuperare după corecții este mult mai scurt.

Dar expunerea mai mare la risc nu este echivalentă cu speculația. Sulică face diferența între risc rezonabil, cunoscut și asumat, care poate susține randamente superioare, și risc opac, în active greu de evaluat, unde probabilitatea dominantă este deteriorarea capitalului.

„Riscul este văzut în investiții ca un lucru rău. (…) Riscul rezonabil, asumat, cunoscut, este un lucru bun. Pentru că de multe ori instrumentele astea care au un risc rezonabil sunt cele care aduc profituri cele mai mari.”

Numai că informațiile disponibile până acum nu indică instrumente precise recomandate nominal de el, dincolo de referința generală la acțiuni și ETF-uri. Nici exemple concrete de companii sau criptomonede nu au fost precizate. Pentru un investitor, absența acestor nume spune ceva util: accentul este pe arhitectura portofoliului și pe disciplină, nu pe ideea că o singură selecție va compensa lipsa unui plan.

Potrivit Capital, Sulică a descris explicit una dintre capcanele de piață frecvente la început de drum: căutarea unor multiplicări foarte rapide ale banilor în active cu profil informațional slab și risc greu de măsurat. Aici eroarea de alocare nu este doar una teoretică, ci poate însemna trecerea de la economisire la capital zero după un singur ciclu speculativ.

„Una dintre capcanele lor este că își asumă ori riscuri prea mari să ducă să investească în niște companii individuale care sunt foarte mici, care sunt dubioase sau, știu eu, ce criptomonedă obscură urmărește niște profituri mari de 100x sau ceva de genul acesta și după aceea se miră că într-un an sau doi le crapă investiția și au rămas pe zero.”

În primii 5-8 ani, alimentarea portofoliului contează mai mult decât randamentul

Pentru cine își construiește averea de la zero, afirmația cu cea mai mare relevanță financiară este alta: în primii 5-8 ani, aportul de capital nou poate conta mai mult decât performanța investițională. Cu alte cuvinte, portofoliul crește mai ales prin fluxul constant de economisire, nu printr-un randament excepțional obținut devreme pe o bază mică de active.

Sulică a formulat direct această idee și a legat-o de investițiile recurente lunare, chiar și atunci când sumele sunt reduse. Benchmarkul util aici este între suma investită regulat și tentația de a aștepta „momentul perfect” sau salariul ideal. În logica lui, fiecare 100 de euro sau fiecare 100 de lei puși lunar la lucru au valoare disproporționat de mare tocmai fiindcă beneficiază de un orizont foarte lung.

„Nu randamentele te vor face mai bogat. Nu ele îți vor crește portofoliul în primii ani, în primii cinci, șapte, opt ani, nu, ci investițiile, banii noi cu care tu vii în fiecare lună”, a spus Dan Sulică. Iar completarea lui sintetizează rolul venitului activ în faza de acumulare: „Tu ești combustibilul portofoliului tău.”

Din această logică rezultă și o regulă de execuție relevantă pentru profesioniștii tineri: economisirea și investiția constantă a 10-15% din venituri poate construi un portofoliu orientat spre independență financiară fără o comprimare severă a consumului curent. Față de strategia amânării, avantajul este continuitatea. Față de strategia „all in” pe active speculative, avantajul este supraviețuirea capitalului.

Cea mai bună investiție rămâne creșterea venitului prin educație

Și aici intervine al doilea strat al deciziei de capital: dezvoltarea profesională. Dan Sulică a susținut în același podcast că investiția în educație este cea mai eficientă, fiindcă ridică venitul care poate alimenta ulterior portofoliul financiar. Pentru un manager sau antreprenor la început de carieră, această ordine contează: întâi creșterea capacității de a produce venit, apoi accelerarea acumulării de active.

„Investiția în educație, sincer, este cea mai bună”, a spus Dan Sulică. Acesta a adăugat și criteriul economic din spate: „Problema a mult să concentrează direct cum să câștig mai mulți bani, când ar trebui să se gândească cum să-mi cresc eu valoarea ca ce produc societății să fie mai de valoare și în felul ăsta să produc mai mulți bani.”

Nu a fost anunțată o listă de platforme sau resurse concrete recomandate pentru educație financiară și nici o metodă standardizată de evaluare a profilului de risc. Dar regula practică rezultată din discuție este clară: înainte de selecția de active, investitorul trebuie să își definească orizontul, toleranța la scădere și ritmul contribuțiilor lunare; iar înainte de a mări agresiv portofoliul, trebuie să își crească venitul prin competențe care pot susține, în timp, alocări recurente de 10-15%.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Dan Sulică Idei și Bani investitori tineri Laurențiu Mihai risc investițional