Verdict mixt pentru România din partea auditorilor europeni. Un nou raport al Curții de Conturi Europene despre protecția banilor din PNRR scoate la iveală și progrese, dar și întârzieri serioase în aplicarea măsurilor antifraudă. Miza? Un mecanism colosal de 650 de miliarde de euro, bani destinați recuperării economice a Uniunii.

Analiza a vizat patru state membre, inclusiv pe a noastră. Într-un interviu bazat pe informațiile publicate de Mediafax, Lucian Romașcanu, noul reprezentant al României la Curtea Europeană de Conturi, a explicat fără ocolișuri unde stăm bine și, mai ales, unde scârțâie lucrurile.

Bile albe: Un cadru solid și exemple de bună practică

Surprinzător sau nu, România nu e oaia neagră a Europei. Chiar deloc. Lucian Romașcanu insistă că țara noastră a reușit să clădească un sistem antifraudă bine pus la punct. „România a instituit un cadru antifraudă structurat, cu o implicare puternică a organismului de coordonare și cu practici de audit aliniate la fondurile structurale ale UE”, a precizat acesta.

Un punct forte, recunoscut la nivel european, este sistemul de avertizare. Auditorii au notat că organismele PNRR din România au creat canale clare prin care oricine poate semnala nereguli, cu protejarea identității. România este chiar dată ca exemplu pentru „exemplele de bune practici legate de comunicarea externă și de mecanismele de avertizare în interes public”. Un detaliu care cântărește greu.

Problema majoră: Măsuri implementate „după meci”

Aici se încurcă socotelile. Deși cadrul general există, multe măsuri esențiale de prevenire a fraudei au fost băgate în priză târziu. Coincidență? Greu de crezut. Raportul arată că majoritatea acestor îmbunătățiri au apărut abia după ce au venit controalele de la Comisia Europeană. De pildă, evaluările riscului de fraudă, un pas de bază în orice proiect, nu s-au făcut din start. „În schimb, acestea au fost introduse în urma auditurilor PFIU ale Comisiei și, în majoritatea cazurilor, ca răspuns la recomandările Comisiei”, a lămurit Romașcanu. Efectul este simplu și grav: „Această punere în aplicare întârziată a redus valoarea preventivă a evaluărilor riscurilor în primele etape ale execuției MRR”. Practic, ușa a fost lăsată larg deschisă exact la început.

Arachne, „pânza de păianjen” digitală folosită cu frâna de mână

Un instrument cheie în lupta cu frauda este Arachne, un software care vânează automat date pentru a depista conflicte de interese sau nereguli. România îl folosește. Ceea ce e bine. Dar modul în care o face lasă de dorit. Până în mai 2025, țara noastră încărcase în sistem doar 8.000 de proiecte. Pare mult, dar este „cu mult mai puține decât alte state membre”. Comparația cu Italia este dureroasă. Spre deosebire de ei, „România nu are o imagine cuprinzătoare a încărcării tuturor proiectelor RRF, ceea ce reduce eficacitatea detectării fraudelor bazate pe date”. Ca și cum nu era de ajuns, unul dintre organismele de implementare a definit regulile de utilizare a Arachne abia în 2025. Asta după ce auditorii europeni i-au trecut pragul.

Verdictul final: Progres cu asterisc

Linia de jos: România a făcut pași înainte, dar a pornit cu stângul. Multe sisteme de protecție au fost activate reactiv, nu proactiv. Concluziile prezentate de Lucian Romașcanu reflectă această realitate dublă. Pe de o parte, avem un sistem funcțional, proceduri de raportare la OLAF și politici antifraudă adoptate.

Pe de altă parte, rămâne pata întârzierii. Unele politici au fost adoptate abia după ce prima cerere de plată plecase deja spre Bruxelles. Acest calendar șubred a erodat încrederea că toate garanțiile erau la locul lor de la bun început. Un șantier încă deschis.

Sursa: Mediafax

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Curtea de Conturi Europeana frauda fonduri europene Lucian Romascanu raport UE