România e pe un butoi cu pulbere. Prinsă la mijloc. Între o Uniune Europeană care își caută „autonomia strategică” și o Americă tot mai imprevizibilă sub administrația Trump. Bucureștiul merge pe sârmă, încercând să nu supere pe nimeni. Dar ezitarea asta ne-ar putea costa. Scump. Foarte scump, scrie Adevărul.
Analiza vine de la Andra Martinescu, cercetător la Universitatea Cambridge și Senior Research Fellow la The Foreign Policy Center, și e tăioasă. Pur și simplu desființează politica externă actuală a României. În timp ce președintele Nicușor Dan se codește să dea un răspuns clar ofertei americane pentru „Consiliul de Pace”, alegând Bruxelles-ul în locul Davos-ului, avertismentul expertei e clar: lipsa de viziune și de acțiune ne lasă complet descoperiți.
„Autonomia strategică nu e divorț de America”
Tensiunea dintre Europa și Statele Unite se simte. E palpabilă. Chiar dacă Donald Trump a mai dat înapoi cu Groenlanda și tarifele, relația transatlantică scârțâie serios. Mulți analiști se și grăbesc să anunțe divorțul. Andra Martinescu vede lucrurile altfel și spune că ideea de „autonomie strategică” a președintelui francez Emmanuel Macron e înțeleasă prost. Nu e nicio declarație de război.
„Autonomia strategică invocată de președintele Franței, Emmanuel Macron, nu înseamnă că Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană vor divorța”, explică experta. „Autonomia strategică nu este un divorț. Nu văd un război rece între Statele Unite și Uniunea Europeană”. Viziunea ei e alta. Europa a fost, de fapt, chemată la datorie de Ucraina și Groenlanda, forțată de context să-și asume un rol mai matur pe scena globală. Nimic mai mult.
Greșeala de la Davos. De ce trebuia să fie prezent președintele Dan
O critică îl vizează direct pe președintele Nicușor Dan. De ce? Pentru că a lipsit de la Davos exact când acolo erau toți liderii europeni importanți, inclusiv Donald Trump. O oportunitate imensă, ratată. Ironia sorții? Tocmai vecinii noștri au înțeles miza.
„M-a frapat absența președintelui de la Forumul de Davos. Balticii au fost, polonezii au fost, au fost și alți lideri importanți”, punctează Martinescu. Ea insistă că prezența șefului statului era de bază, politica externă fiind o prerogativă constituțională a sa. „Dacă era prezent acolo, președintele ar fi transmis o imagine consistentă. Și trebuia să transmitem toți europenii un mesaj unitar”. S-au pierdut astfel discuțiile din culise, acele discuții informale, de multe ori mult mai importante decât declarațiile oficiale.
O politică externă „osificată”. România nu știe să-și citească partenerii
Dar problema e mai adâncă. Mult mai adâncă. România suferă de o lipsă cronică de viziune și consistență în relațiile internaționale. Doar reacționăm, nu acționăm. Verdictul este dur.
„Mie mi se pare că încă ne aflăm într-o gândire foarte osificată, foarte rigidă, care nu ne permite nici măcar să ne asumăm un rol la nivel regional”, explică Andra Martinescu. Această încremenire în proiect ne face incapabili să descifrăm semnalele, fie că vin de la partenerii europeni, fie de la Washington. „Problema noastră este că nu avem consistență în politica externă. Nu știm să citim partenerii europeni, nu putem să citim chiar și mesajele care vin din partea Statelor Unite”. Modelul de urmat? Polonia și balticii. Ei au făcut un lobby constant, au arătat pericolul rusesc și au demonstrat că aduc o contribuție la securitatea comună, nu sunt doar niște simpli beneficiari.
Ce soluții mai are Bucureștiul?
Și atunci, ce e de făcut? Soluția nu e să alegem brutal între UE și SUA. Nicidecum. E nevoie de o diplomație mai ageră. Andra Martinescu crede că Bucureștiul are o singură cale: să consolideze relațiile cu marile puteri europene, mai ales Franța și Marea Britanie, dar fără să rupă punțile cu americanii. Ideea de bază e simplă: „Administrația Trump nu trebuie confundată cu America”.
Războiul din Ucraina e la granița noastră. Miza e uriașă. „Noi suntem periculos de aproape de război”, avertizează ea. Asta cere o pregătire mult mai serioasă și o politică externă care să anticipeze, nu să aștepte. Chiar dacă sunt multe de criticat, experta de la Cambridge găsește și o notă de optimism, amintind că fostul președinte Iohannis a construit o relație bună cu Germania, în timp ce actualul președinte, Dan, „a reușit să creeze o relație foarte bună cu Franța”. Acestea sunt, poate, singurele ancore de care se poate agăța România pentru a naviga prin apele tulburi ale geopoliticii de azi.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportFIFA propune 25 de milioane de dolari pentru fiecare federație, față de 10 milioane în planul inițial
GetPonyCum se obține programarea la proba practică auto și ce trebuie verificat înainte de depunerea dosarului
BravonetGreta Gerwig aduce nașterea Narniei în primul trailer. Filmul intră pe Netflix pe 2 aprilie 2027
LylaCum ajuți o persoană îndoliată prin gesturi concrete și ce să eviți când vorbești cu ea despre pierdere
Revista IoanaExtinderea sufrageriei fără autorizație îți dublează impozitul din 2027, până la legalizare
News24PSD decide miercuri dacă va avea miniștri în cabinetul Luca Niculescu. Ce nume se negociază
