Un părinte își poate dezmoșteni copilul prin testament, dar nu îi poate lua partea minimă păstrată de lege, dacă acesta acceptă moștenirea și nu este nedemn să moștenească. Copilului îi rămâne cel puțin jumătate din cât ar fi primit fără testament: dacă este singurul copil și nu există soț supraviețuitor, partea lui minimă este jumătate din moștenirea folosită la calcul.

Cum se face dezmoștenirea

Părintele poate scrie în testament că înlătură copilul sau poate lăsa bunurile altei persoane. În ambele situații, Codul civil, la art. 1.074 și 1.086-1.089, păstrează partea minimă a copilului. Această parte se numește rezervă succesorală.

Testamentul poate fi făcut la notar ori scris integral, datat și semnat de mâna părintelui. Cel scris de mână trebuie prezentat notarului după deces, pentru deschidere și verificare. Testamentul poate fi schimbat în timpul vieții și produce efecte numai după deces.

Cât îi rămâne copilului

Mai întâi se stabilește cât ar fi primit copilul dacă nu exista testamentul. Rezerva lui este jumătate din acea cotă, potrivit art. 1.088 din Codul civil. Au drept la rezervă și soțul supraviețuitor, ceilalți copii și părinții celui decedat, când aceștia vin la moștenire.

  • Un copil, fără soț supraviețuitor: ar moșteni totul; rezerva lui este jumătate.
  • Doi copii, fără soț supraviețuitor: fiecare ar moșteni jumătate; rezerva fiecăruia este un sfert.
  • Un copil și soțul supraviețuitor: copilul ar moșteni trei sferturi, iar soțul un sfert; rezervele lor sunt trei optimi, respectiv o optime.

La o moștenire de 150.000 de lei, de exemplu, fără datorii, donații sau soț supraviețuitor, unicul copil ar primi toată suma în lipsa testamentului. Dacă este dezmoștenit, rezerva lui este 150.000 × 1/2 = 75.000 de lei. Părintele poate lăsa altcuiva prin testament ceilalți 75.000 de lei.

Ce se întâmplă cu bunurile donate

Donarea bunurilor în timpul vieții nu înlătură automat rezerva copilului. Pentru calculul ei, se pornește de la valoarea bunurilor rămase la deces, se scad datoriile și se adaugă valoarea donațiilor, numai pe hârtie, potrivit art. 1.091 din Codul civil. Bunurile donate se evaluează la data decesului, ținând seama de starea lor la data donației; sumele de bani donate se actualizează cu inflația.

Nu intră în acest calcul darurile obișnuite, donațiile făcute drept răsplată și cheltuielile de întreținere, studii ori nuntă, dacă acestea din urmă nu sunt excesive. Pentru stabilirea bunurilor și valorilor, moștenitorii prezintă notarului actele de donație și actele privind bunurile și datoriile. Notarul poate cere alte înscrisuri în funcție de bunurile donate și de valorile care trebuie stabilite.

De exemplu, un părinte lasă la deces o locuință de 150.000 de lei și bani de 30.000 de lei, are datorii de 30.000 de lei și donase anterior un bun evaluat la deces la 50.000 de lei. Masa folosită pentru calcul este 150.000 + 30.000 – 30.000 + 50.000 = 200.000 de lei. Dacă rămân soțul și doi copii, cota legală a soțului ar fi 50.000 de lei, iar a fiecărui copil 75.000 de lei; rezervele sunt 25.000 de lei pentru soț și câte 37.500 de lei pentru copii.

În acest exemplu, dacă donația de 50.000 de lei a fost făcută unei alte persoane, iar prin testament aceleiași persoane i-au fost lăsate toate bunurile rămase, rezervele însumează 100.000 de lei. Din bunurile nete rămase la deces, în valoare de 150.000 de lei, soțului îi revin 25.000 de lei, fiecărui copil câte 37.500 de lei, iar persoanei numite în testament 50.000 de lei. Donația anterioară rămâne neatinsă în acest calcul, deoarece se micșorează mai întâi ce a fost lăsat prin testament.

Micșorarea nu are loc automat. Dacă este necesară și reducerea donațiilor, se începe cu cea mai recentă, conform art. 1.093-1.099 din Codul civil. Un act se micșorează doar atât cât trebuie pentru întregirea rezervei; în condițiile legii, partea datorată se dă ca bun sau ca valoare în bani.

Când poate fi exclus complet un copil

O ceartă cu părintele nu îi ia copilului rezerva. Excluderea completă poate apărea dacă renunță la moștenire după deces sau dacă este nedemn să moștenească pentru una dintre faptele grave prevăzute la art. 958-960 din Codul civil.

Nedemnitatea poate rezulta dintr-o condamnare pentru uciderea ori tentativa de ucidere a celui care lasă moștenirea. Pentru alte fapte, precum violențele grave, ascunderea sau falsificarea testamentului ori împiedicarea părintelui prin înșelăciune sau violență să își facă testamentul, nedemnitatea trebuie cerută instanței. Cererea de declarare a nedemnității se face în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Persoana nedemnă pierde atât moștenirea dată de lege, cât și pe cea lăsată prin testament.

Ce acte trebuie duse la notar

Pentru deschiderea dosarului de moștenire sunt necesare, în mod obișnuit:

  • certificatul de deces și actele de stare civilă ale persoanei decedate;
  • actele de identitate și certificatele care dovedesc rudenia;
  • testamentul, dacă există;
  • actele privind locuințele, conturile, autovehiculele și celelalte bunuri, după caz;
  • actele privind datoriile și donațiile cunoscute;
  • datele despre domiciliul celorlalte persoane care pot avea drept la moștenire.

Notarul poate cere și alte acte, în funcție de persoanele și bunurile din dosar.

Ce face copilul dacă nu își primește partea

  1. Își exercită dreptul de a accepta sau de a renunța la moștenire în termen de un an de la deces. Renunțarea se declară la notar.
  2. Cere deschiderea succesiunii și prezintă actele disponibile, inclusiv testamentul găsit și actele de donație cunoscute.
  3. Cere notarului stabilirea rezervei și micșorarea testamentului sau a donațiilor care o încalcă. La notar, micșorarea se face numai cu acordul tuturor moștenitorilor, conform art. 113 din Legea nr. 36/1995.
  4. Dacă moștenitorii își contestă reciproc drepturile ori nu se înțeleg asupra bunurilor sau cotelor, notarul suspendă procedura, iar disputa ajunge în instanță. Dacă există deja un certificat de moștenitor care îi încalcă drepturile, copilul poate cere instanței anularea lui și stabilirea drepturilor sale.

Acțiunea prin care se cere micșorarea testamentului sau a donațiilor se prescrie, de regulă, în trei ani de la deschiderea moștenirii, potrivit art. 1.095 din Codul civil. Legea schimbă începutul termenului în unele situații în care actul nu a fost cunoscut. Dacă micșorarea este invocată ca apărare într-un proces, această apărare nu se stinge prin același termen.

Cât poate costa succesiunea

Pentru transmiterea prin moștenire a bunurilor imobile din patrimoniul personal, art. 111 din Codul fiscal prevede un impozit de 1% dacă succesiunea nu este finalizată în doi ani de la deces. Dacă este finalizată în acest interval, impozitul nu se datorează. Regula privește impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare, nu transformă conturile sau autovehiculele în imobile.

La o succesiune formată doar dintr-o locuință de 150.000 de lei, fără datorii, impozitul ar fi 150.000 × 1% = 1.500 de lei dacă procedura se încheie după cei doi ani. Notarul îl calculează și îl încasează înainte de finalizare. Separat, pentru aceeași valoare, Ordinul nr. 177/C/2024 stabilește un onorariu notarial minim de 1.205 lei + 0,85% × (150.000 – 65.001), adică aproximativ 1.927 de lei. Pot apărea și costuri pentru registre sau înscrierea dreptului asupra locuinței.

Întrebări frecvente

Pot renunța la moștenire în favoarea fratelui meu?

Nu prin simpla declarație de renunțare. Cel care renunță este tratat ca și cum nu ar fi fost moștenitor, iar partea sa revine persoanelor îndreptățite prin regulile moștenirii, nu unei persoane alese de el.

Cum aflu dacă părintele a lăsat testament?

La succesiune, notarul verifică registrele notariale. Informațiile despre un testament făcut la notar se comunică după deces persoanelor cu interes legitim; un testament scris de mână poate să nu apară în registru și trebuie prezentat notarului dacă este găsit.

Ce se întâmplă dacă scrisul din testament este contestat?

Notarul deschide și verifică testamentul scris de mână. Dacă moștenitorii contestă că scrisul aparține celui decedat, notarul poate dispune verificarea lui de către un expert.

O vânzare cu drept de locuire pe viață poate fi tratată ca donație?

Da, în condițiile art. 1.091 din Codul civil. Dacă vânzarea este către un copil, un părinte sau soț, iar vânzătorul își păstrează dreptul de a folosi locuința pe viață, legea prezumă că este o donație până la dovada contrară, dacă moștenitorii cu drept la rezervă nu au consimțit. Regula poate privi și un contract în schimbul întreținerii pe viață ori al unei rente viagere.

Surse verificate la 12 noiembrie 2026: Codul civil, Legea nr. 287/2009, Portalul Legislativ; Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, Portalul Legislativ; Codul fiscal, Legea nr. 227/2015, art. 111, Portalul Legislativ; Ordinul nr. 177/C/2024 privind onorariile minimale notariale, Portalul Legislativ; Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, procedura succesorală, întrebări frecvente și taxe notariale.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
dezmoștenire mostenire rezervă succesorală succesiune testament