În România, poţi să ai o carieră profesională mai bună ca în Occident

În România, în anii ’90 şi începutul anilor 2000, generaţii întregi de români de top din punctul de vedere al educaţiei au plecat în afară în speranţa găsirii unei vieţi mai bune şi chiar obţinerii unei cariere profesionale de top.

Însă, nu toate visurile s-au îndeplinit, cel puţin cele profesionale. Din punct de vedere al infrastructurii sociale, Occidentul are mai mult de oferit, dar nu este atât de uşor în privinţa carierei profesionale.

Astfel, mulţi ingineri, economişti, chiar şi personal medical au ajuns în SUA, Canada, Europa şi au fost nevoiţi să o pornească de jos, chiar prea de jos. Ingineri în ţară au ajuns la început să lucreze în construcţii, cu ziua. Fetele cu facultate au ajuns să lucreze în cămine de bătrâni sau să facă pe bonele. Într-un fel sau altul, fiecare încerca să supravieţuiască la început – costul cu asigurările este destul de ridicat în Occident, în timp ce în România este gratis. Toată lumea voia un respiro înainte să-şi găsească un job pe măsura pregătirii profesionale din România, un proces destul de greu de realizat.

Dar, în timp ce prima şi a doua generaţie de români care au plecat din ţară încercau să-şi găsească un rost într-o altă ţară, venirea multinaţionalelor în România, începând cu aceeaşi perioadă, a reprezentat o şansă extraordinară pentru cei din ţară, punând bazele unor generaţii întregi de corporatişti.

La început, poziţiile de top erau ocupate de expaţi, dar încetul cu încetul şi românii au căpătat experienţă şi încredere să-şi facă loc la vârful companiilor.

Din punct de vedere profesional, corporatiştii români „şi-au făcut mâna” atât în perioada de boom economic, când trebuiau să administreze creşterea businessurilor, cât şi în perioada de cădere economică, atunci când a venit criza, iar temele zilei erau legate de restructurare. O parte dintre ei au căpătat mai mult curaj văzând că nu e nicio diferenţă profesională faţă de colegii lor din afară, ci dimpotrivă.

Pentru cei placaţi, bineînţeles că şi în afară promovarea este legată şi de nepotism, de norocul pe care îl ai să te tragă cineva după el, de rezultatele pe care reuşeşti să le obţii. Şi bineînţeles de vremurile de business de care ai parte. Poţi să fii foarte bun profesional, dar dacă vânzările cad din motive de scădere a pieţei pentru că a venit o criză sau alta, nu ai ce să faci.

În prezent sunt români care, pornind din România, au reuşit să obţină promovări în afară, să acceadă pas cu pas în poziţii superioare, să fie responsabili de pieţe şi de ţări din ce în ce mai mari.

Examplu Călin Drăgan, de la Coca-Cola, care a pornit din Timişoara pentru a ajunge, după 20 de ani, în Japonia, să fie responsabil de o piaţă de peste 10 miliarde de dolariastfel că accederea în poziţii de top pentru români nu este deloc imposibilă.

– Angela Creţu, care a pornit de undeva din România să vândă produse Avon şi să ajungă acum la New York să fie responsabilă de zone întregi din această lume, nu este imposibil pentru un român să aibă o carieră internaţională de succes.

În contextul profesional, atât Călin Drăgan, cât şi Angela Creţu au un punct comun: au început în România, au avut joburi aici, au câştigat teren aici, au avut rezultate pe piaţa românească şi astfel au ieşit din rând.

Aşadar, ei nu au plecat direct în afară, fără niciun fel de experienţă şi fără niciun fel de rezultate.

În visele lor, mulţi români cred şi acum, că doar simpla prezenţă într-o altă ţară le va deschide automat uşile pentru a se instala în poziţii de top. Pot fi şi astfel de exemple, dar   sunt foarte rare.

Sunt români care a ajuns într-o poziţie de top în afară, dar cariera lui profesională a început în Romănia, unde deciziile pe  care le-a luat în ţară, l-au adus într-o poziţie de top în afară.

Sursa: Businessmagazin.ro
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata