Președinția cipriotă a Consiliului UE a pus pe masă o nouă variantă a bugetului multianual 2028-2034 care taie suplimentar finanțarea pentru Politica Agricolă Comună și Politica de Coeziune, exact liniile de unde România își alimentează investițiile publice, plățile către fermieri și o parte din finanțarea tranziției verzi și digitale. Documentul va intra în discuție marți, săptămâna viitoare, la reuniunea miniștrilor afacerilor europene, iar apoi joi și vineri, pe 18 și 19 iunie, la summitul liderilor UE de la Bruxelles.

În practică, reducerea nouă este de încă aproximativ 0,5% pentru planurile naționale de absorbție din PAC și Coeziune, după tăierea inițială de aproximativ 10% din propunerea Comisiei Europene. Cele două politici ar coborî astfel la o alocare totală de circa 770 de miliarde de euro. Pentru România, miza nu este una contabilă, ci de cash flow bugetar: mai puțini bani europeni într-o economie pentru care Banca Mondială vede o creștere de 0% în 2026 și pentru care Comisia Națională de Strategie și Prognoză a redus estimarea pentru 2024 la 0,1% înseamnă presiune mai mare pe deficit, pe cofinanțare și pe ritmul investițiilor.

Problema pentru decidenții din companii și administrație este că tăierile nu lovesc un singur capitol. Sunt reduse și alocările pentru competitivitatea economică și pentru acțiunea externă, cu aproximativ 4%, în timp ce finanțarea pentru securitate, apărare și spațiu scade cu circa 5 miliarde de euro, până la 111 miliarde de euro. Numai că România intră în această negociere cu spațiu fiscal limitat și cu anticiparea unei rectificări bugetare negative, ceea ce face finanțarea externă mai valoroasă decât într-un ciclu economic normal.

Pentru agricultură, efectul este direct. Politica Agricolă Comună finanțează plăți și măsuri de sprijin într-un sector care folosește deja rezerva de criză a PAC, de unde provin 200 de milioane de euro pentru sprijinul imediat acordat fermierilor. Orice reducere suplimentară a anvelopei generale înseamnă concurență mai dură între state pentru resurse și o marjă mai mică pentru amortizarea șocurilor din piețele agricole.

Pentru infrastructură și dezvoltare regională, presiunea se mută pe Politica de Coeziune. Acolo sunt finanțate proiecte publice care, în absența banilor europeni, ar trebui fie amânate, fie mutate în bugetul național, unde costul este mai mare și flexibilitatea este mai mică. Iar pentru companiile private, tăierea fondurilor de competitivitate contează în special în proiectele legate de tehnologie, decarbonizare și modernizare industrială, adică exact investițiile care au nevoie de granturi sau de capital public catalitic pentru a trece testul de randament.

Fondul de competitivitate pierde 15 miliarde de euro față de planul Comisiei

Cea mai clară ajustare apare la Fondul European de Competitivitate. Acesta este redus de la 398 de miliarde de euro în propunerea Bruxelles-ului la 383 de miliarde de euro în documentul președinției cipriote, o scădere de 15 miliarde de euro, adică aproape 3,8% față de varianta Comisiei. Pentru companiile din România, asta înseamnă o bază de finanțare mai restrânsă într-un moment în care investițiile private se fac deja într-un mediu cu creștere slabă și cost al capitalului ridicat.

Și capitolul Europa Globală este diminuat. Finanțarea pentru Global Europe scade de la 190 de miliarde de euro în propunerea Comisiei la 182,6 miliarde de euro în versiunea cipriotă, o reducere de 7,4 miliarde de euro, echivalentul a aproape 3,9%. Cum relatează Economica, noul document reprezintă per total o reducere globală de aproximativ 2% față de propunerea inițială a Comisiei, care urca bugetul total al UE la circa 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028-2034.

Pentru România, efectul cumulat este mai relevant decât fiecare linie separată. O economie cu prognoze de creștere revizuite în jos depinde mai mult de fonduri nerambursabile pentru a menține investițiile publice fără deteriorarea suplimentară a poziției fiscale. Iar dacă finanțarea europeană încetinește, presiunea se mută în trei locuri: pe bugetul de stat, pe costul împrumuturilor și pe decizia companiilor de a amâna proiecte care, fără granturi, au o perioadă de recuperare prea lungă.

Negocierea intră într-o zonă de blocaj între statele frugale și beneficiarii marilor politici

Președinția cipriotă încearcă să echilibreze două tabere care se exclud reciproc în multe puncte: statele care cer un buget mai mare pentru agricultură și coeziune și statele care insistă pe disciplină bugetară. Tăierea inițială de aproximativ 10% propusă de Comisia Europeană fusese deja criticată de 17 state membre. Noul minus de aproximativ 0,5% arată că președinția nu a preluat cererea lor de revenire asupra reducerii, ci a împins negocierile spre un compromis mai auster.

Marilena Raouna, responsabilă cipriotă pentru afacerile europene, a prezentat explicit logica politică a textului.

„Acesta este un compromis care ia în considerare toate opiniile exprimate în cadrul Consiliului. Am auzit voci puternice care cer un buget mai ambițios și, în același timp, i-am ascultat cu atenție pe cei care au cerut reduceri bugetare semnificative.”

Dar pentru România, un compromis european poate însemna o problemă de execuție internă. Dacă pachetul final rămâne sub nivelul propus inițial de Comisie, autoritățile vor avea de ales între prioritizarea mai dură a proiectelor, creșterea contribuției naționale sau amânarea unor investiții. Oricare dintre variante schimbă evaluarea de business pentru constructori, furnizori de echipamente, operatori agricoli și companii care pregătesc proiecte eligibile pe liniile de competitivitate.

Și calendarul apasă. Obiectivul politic este încheierea negocierilor până la sfârșitul anului, pentru a evita o potențială paralizie instituțională în 2025, pe fondul alegerilor din mai multe state, inclusiv al alegerilor prezidențiale din Franța. Dacă termenul nu este respectat, riscul pentru piețe și pentru beneficiari este întârzierea clarificării regulilor de alocare și, implicit, blocarea deciziilor de investiții dependente de noul cadru financiar.

Summitul de la Bruxelles din 18 și 19 iunie ar trebui să lanseze oficial negocierile pentru cadrul financiar multianual 2028-2034, iar direcția dată atunci va conta direct pentru capacitatea României de a compensa, din fonduri europene, o perioadă de creștere economică aproape nulă.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Cipru Politica Agricolă Comună politica de coeziune România UE