Peste 1.200 de morți la Teheran unde panica a înlocuit speranța de schimbare

Războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran a schimbat radical viața de zi cu zi în Teheran, aducând frică, incertitudine și regrete pentru mulți dintre cei aproape 10 milioane de locuitori ai capitalei. Potrivit Societății Semilunii Roșii din Iran, până joi, peste 1.200 de persoane și-au pierdut viața în urma atacurilor aeriene, iar speranța de la început a fost înlocuită de o panică generalizată.

De la speranță la regret

Pentru Hoda, o femeie de 40 de ani din Teheran, atacurile americane și israeliene păreau la început o formă de răzbunare împotriva forțelor de securitate iraniene, mai ales după reprimarea violentă a protestelor din ianuarie. Lucrurile stau acum complet diferit. „Am fost mereu împotriva acestor oameni și credeam că totul va fi limitat și se va termina rapid”, recunoaște ea. Numai ca intensificarea bombardamentelor din apropierea casei sale i-a schimbat radical percepția.

„Acum regret. Țara este transformată în ruine.”

Din teama de represalii, Hoda a cerut ca numele ei complet să nu fie publicat.

Un oraș sub asediu

Impactul conflictului se resimte cel mai puternic în capitală. Bombardamentele au lovit inclusiv situri istorice importante, precum Palatul Golestan, unul dintre cele mai vechi monumente din Teheran. Mai mult, loviturile asupra instalațiilor petroliere au creat scene apocaliptice: un fum gros acoperă cerul, iar ploile negre, uleioase, lasă urme lipicioase pe mașini.

Străzile, altădată sufocate de un trafic în care traversarea orașului putea dura și trei ore, sunt acum mult mai goale. Mulți iranieni pur și simplu evită să mai iasă din case.

Hoda locuiește în centrul Teheranului cu fratele ei, Hadi, și cu părinții lor în vârstă. În ultimele zile, incendiile provocate de bombardamente au lăsat în aer un miros greu, iar pe ferestre s-a depus o peliculă de grăsime.

Economia, o altă victimă a războiului

Dincolo de pericolul imediat, consecințele economice pe termen lung sunt devastatoare. Afacerea Hodei, importul de mașini pentru țesut covoare, avea deja de suferit, iar acum accesul la bani pentru cheltuielile zilnice a devenit o provocare. Băncile au program redus, iar bancomatele permit retrageri zilnice limitate la 500.000 de tomani, echivalentul a doar trei dolari. Cum vine asta? E simplu, majoritatea locuitorilor preferă să plătească direct cu cardul.

Între timp, prețurile produselor de bază au crescut cu aproximativ 10% de la începutul conflictului.

Și pentru fratele ei, Hadi, în vârstă de 45 de ani, situația este la fel de complicată. Compania sa de turism s-a închis încă de anul trecut, din cauza războiului, a protestelor interne și a întreruperilor frecvente de internet. Fiica lui de 13 ani și fosta soție s-au mutat temporar pe coasta Mării Caspice, unde s-au refugiat mulți locuitori ai Teheranului. Deși a plătit pentru educația fetei la o școală privată, Hadi se întreabă dacă a meritat, din moment ce aceasta nu a putut merge la cursuri mai mult de 100 de zile în acest an școlar.

Viața între explozii și plictiseală

Pentru a se informa, Hoda și Hadi urmăresc posturi de televiziune prin satelit sau citesc știri pe internet folosind un VPN (pentru care plătesc aproximativ 3,8 milioane de tomani pe lună, echivalentul a 23 de dolari). Hoda a urmărit dezbaterile diasporei iraniene despre posibilitatea ca fostul prinț moștenitor Reza Pahlavi să conducă țara, dar consideră discuțiile rupte de realitate. „Ei nu știu cum este când un avion de luptă zboară deasupra casei tale și te temi, în fiecare zi, că vei muri”, spune ea.

Nu departe, Kianoosh, un regizor de documentare de 46 de ani, trăiește aceeași teamă. „Auzim continuu explozii”, mărturisește el. „Oare cât timp ar putea continua?” Viața lui a căpătat un ritm ciudat: perioade lungi de plictiseală, în care a revăzut filmul „Interstellar”, întrerupte brusc de zgomotul exploziilor. Proiectele sale, precum un documentar despre gheparzii asiatici, par acum imposibile. Trăiește din economii și se teme că economia iraniană, deja fragilă, nu-și va mai reveni niciodată. „Viața normală a dispărut”, concluzionează el.

Îngrijorările economice îl apasă și pe Amin, un proprietar de cafenea în vârstă de 42 de ani, chiar dacă afacerea lui merge, deocamdată, bine. Localul său a devenit un refugiu unde oamenii se adună seara pentru a discuta despre conflict. „Nu suntem bogați”, spune el. „Dacă războiul va continua, vom avea probleme.”

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

News24Mihai Chirica revine la audieri în ancheta privind păcura dispărută din depozitele CET IașiDolce SportAlexander Ovechkin își anunță ultimul sezon în NHL înaintea revenirii în RusiaGetPonyCum se verifică anvelopele înainte de montaj. Ce înseamnă 91V și când este permis un indice de viteză mai micBravonetIulius Town Timișoara oferă 300 de pachete pe zi studenților, până pe 14 octombrieLylaFemeile raportează mai multă durere decât bărbații în toate cele 11 zone ale corpului analizate într-un studiuRevista IoanaNu tot colesterolul este dăunător. De ce analiza de sânge contează chiar dacă te simți bine