Guvernul pregătește un pachet de ajutoare de stat de 2 miliarde de euro, construit pentru a susține proiecte de investiții evaluate la 4 miliarde de euro, cu două ținte explicite: producția și cercetarea-dezvoltarea. Miza economică nu este doar volumul finanțării, ci schimbarea de logică: sprijinul nu mai merge nediferențiat către aproape orice investiție, ci către zone în care economia locală importă mai mult decât produce și către dezvoltarea de produse fabricate în România.

Dincolo de anunț, raportul dintre cele două cifre spune primul lucru relevant pentru companii și investitori: 2 miliarde de euro ajutor de stat ar urma să antreneze proiecte totale de 4 miliarde de euro, adică un efect de multiplicare de 2 ori al capitalului public în investiții. Față de schema veche, descrisă ca una care finanța „pe rând, aproape toate investițiile”, noul pachet mută criteriul central de la volumul investiției la utilitatea ei economică, măsurată prin deficit comercial și capacitate de inovare.

Pentru companiile din producție, semnalul este direct. Schema vizează „domeniile sau pentru produsele care au deficit comercial”, ceea ce înseamnă că avantajul competitiv nu va veni doar din dimensiunea proiectului, ci din capacitatea lui de a substitui importuri. Pentru bilanțuri, efectul potențial este dublu: reducerea costului de capital prin finanțare publică și o probabilitate mai mare de monetizare internă a producției, într-o piață în care cererea este deja acoperită din exterior.

Iar pentru companiile care dezvoltă tehnologie, produse sau procese, componenta de R&D este noutatea cu cel mai mare impact structural. Va exista, pentru prima dată de la căderea comunismului, un program dedicat cercetare-dezvoltare, care va acoperi atât costurile de cercetare-dezvoltare, cât și costurile de generare a produselor fabricate în România. Pentru antreprenori și grupuri industriale, asta reduce ruptura clasică dintre laborator și fabricație, adică exact zona în care multe proiecte rămân fără finanțare.

Criteriul de selecție: deficit comercial și produse locale

Iulian Sorescu (partener Kinstellar) a explicat, marți, la conferința „Cei mai mari jucători din economie”, organizată de ZF, că noul pachet este construit cu o logică selectivă.

„Dacă în trecut se finanţau, pe rând, aproape toate investiţiile şi nu conta foarte mult domeniul din care veneai, acest pachet este gândit strategic. Există o schemă de ajutor de stat pentru producţie, în domenii sau pentru produsele care au deficit comercial.”

Pentru mediul de afaceri, acesta este criteriul care merită urmărit înaintea lansării efective: nu orice proiect industrial va avea aceeași probabilitate de acces, ci mai ales acelea care pot demonstra relevanță în reducerea dependenței de importuri. Cum relatează ZF, pachetul este prezentat ca instrument de relansare economică prin stimularea investițiilor în producție și inovare, cu efecte așteptate în crearea de locuri de muncă, creșterea competitivității și reducerea deficitului comercial.

Numai că din datele publice de până acum lipsesc câteva variabile critice pentru o decizie de investiții: momentul lansării, criteriile exacte de eligibilitate, eventualele plafoane per proiect sau per companie și mecanismul de monitorizare a utilizării banilor. Absența acestor detalii nu schimbă direcția pachetului, dar schimbă calendarul decizional al companiilor, care nu pot încă modela randamentul investiției net de subvenție, nici structura optimă de finanțare.

În acest punct, realismul cifrei de 4 miliarde de euro depinde tocmai de aceste reguli de implementare. Dacă schema va acoperi o parte suficient de mare din costurile eligibile, efectul de levier poate accelera închiderea deciziilor de CAPEX amânate. Dacă filtrele de acces vor fi restrictive sau aprobările vor dura, multiplicatorul de 2 ori dintre ajutorul de stat și investiția totală rămâne o țintă, nu un rezultat.

Componenta de cercetare-dezvoltare și profitabilitatea companiilor

Partea de cercetare-dezvoltare are o miză diferită față de producție. Nu urmărește doar extinderea capacității industriale, ci transferul valorii adăugate spre etapele din amonte ale produsului, acolo unde marjele sunt, în mod obișnuit, mai bune decât în simpla execuție industrială. Pentru companii, asta poate însemna control mai mare asupra proprietății intelectuale, diferențiere de produs și o capacitate mai ridicată de apărare a EBITDA în cicluri adverse.

Iulian Sorescu (partener Kinstellar) a descris schema de R&D ca pe un traseu integrat, de la idee la fabricație.

„Va fi, practic, o schemă compactă în care porneşti de la zero, faci cercetare, obţii rezultate palpabile, mergi mai departe în dezvoltare, găseşti un produs sau un serviciu care funcţionează şi pe care să îl poţi pune ulterior în producţie.”

În termenii unei decizii de business, acest mecanism poate reduce un risc major: finanțarea fragmentată. Dacă aceeași schemă acoperă secvența cercetare, dezvoltare, validare și trecere în producție, companiile au șanse mai mari să ducă proiectul până la monetizare. Iar asta contează mai ales pentru firmele care au competențe tehnice, dar nu au bilanț suficient de puternic pentru a susține singure întregul ciclu de dezvoltare.

Contextul fiscal face însă evaluarea mai exigentă. Moody’s a avertizat anterior că incertitudinea politică și lipsa unei majorități parlamentare funcționale în România pot slăbi consolidarea fiscală și pot pune în pericol ratingul de țară. Presiunea este accentuată de pierderea a aproape 30% din TVA și impozitul pe profit din cauza eficienței administrative slabe, nivel care plasează România pe primul loc în UE la acest capitol. În acest cadru, orice ajutor de stat nou va fi judecat și prin capacitatea lui de a produce bază fiscală suplimentară, nu doar investiții anunțate.

Dar tocmai aici apare argumentul economic al pachetului. Dacă finanțarea de 2 miliarde de euro chiar mobilizează investiții de 4 miliarde de euro în producție și R&D, efectul urmărit nu este doar creștere de PIB pe termen scurt, ci o structură economică mai puțin dependentă de importuri și mai capabilă să genereze profit impozabil local. Pentru companii, semnalul util este că statul pare să mute subvenția spre proiecte cu impact măsurabil în balanța comercială și în lanțul de valoare intern, iar valoarea reală a schemei va depinde de cât de repede apar regulile de eligibilitate și de execuția bugetară care le poate susține.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
ajutoare de stat cercetare-dezvoltare investiții Iulian Sorescu producție