Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, ar fi putut reduce facturile românilor prin investiții strategice în capacități de stocare, însă acestea au fost ignorate. Ilie Bolojan susține că implementarea unor sisteme de stocare de 1.500 MW ar fi putut schimba fundamental piața, dar interesele pe termen scurt și lipsa viziunii manageriale au blocat acest proces.

Potențialul neexploatat al stocării de energie

Ilie Bolojan explică metafora „șobolanilor”. Anunț privind companiile de stat și scăderea prețului la energie: S-a profitat și speculat
De ce plătiți facturi mari la energie. Bolojan arată investițiile ignorate de Hidroelectrica 1

Compania, care asigură aproximativ un sfert din producția națională de energie, se confruntă cu o problemă de eficiență. În intervalele cu producție ridicată, cum sunt orele de prânz cu soare puternic, energia este uneori vândută la prețuri foarte mici, chiar în pierdere, în loc să fie stocată. Soluția ar fi simplă, cel puțin la nivel teoretic: instalarea de baterii de stocare lângă baraje.

Aceste sisteme ar permite acumularea energiei ieftine și livrarea ei în rețea în perioadele de vârf de consum (în special seara), când prețurile pot fi important mai mari. Potrivit lui Bolojan, o capacitate de stocare de 1.500 MW ar putea fi instalată într-un interval de un an și jumătate, maximum doi ani. Dar, până acum, nu s-a făcut nimic concret în această direcție.

De ce nu se fac investițiile? Trei motive invocate

RBL Summit 2026: Maturitatea echipei și strategia devin mai importante decât accesul la capital. 5 proiecte noi pentru viitorul României
De ce plătiți facturi mari la energie. Bolojan arată investițiile ignorate de Hidroelectrica 2

V-ați întrebat de ce o companie de o asemenea anvergură nu face un pas logic din punct de vedere economic? Ilie Bolojan oferă o explicație detaliată, structurată pe trei piloni principali. Declarațiile, făcute în cadrul podcastului „The News Man” și analizate de Capital, indică posibile cauze care țin mai degrabă de guvernanța corporativă și de interese punctuale decât de o strategie pe termen lung.

„Vă dau un exemplu ce înseamnă pierderi, fără să faci prostii. Hidroelectrica e o companie mare care, din nou, produce cam un sfert din producția României de energie. Dacă Hidroelectrica își face investițiile, vom avea o energie mai ieftină. Asta înseamnă să-și termine hidrocentralele pe care nu le mai termina sau să-și facă stocarea. Gândiți-vă că noi avem barajele care sunt pe cursul râurilor. Acolo trebuie să uzineze în permanență, adică să lucreze, pentru că râul nu poate fi oprit. Și la prânz, în orele în care este soare, practic ei produc cum ar veni în pierdere, ar trebui ca lângă fiecare baraj să-și pună o stocare, deci baterii, tot ce produc în aceste ore nu să vândă în pierdere, să stocheze, și seara când prețul este de 10 ori mai mare să vândă. Asta înseamnă profituri mai mari pentru companie și asta înseamnă prețuri mai mici pe piață. Dar n-au făcut asta. Și poți să faci 1500 de megawați de stocare într-un an jumate, doi ani de zile, maxim, dar n-au făcut nimic.”

Logica financiară: profituri mari fără performanță reală

Explicația continuă cu o analiză a motivațiilor din spatele inacțiunii. E drept că, la prima vedere, pare contraintuitiv. Iar motivele invocate de Bolojan sunt tranșante: „De ce? Pentru că: 1. Managerilor nu li s-a pus aceste condiții în contractele de management, 2. Dacă nu fac investiții, au profituri mari. Dacă au profituri mari, își iau bonusurile, dar nu pentru că sunt performanți, pentru că apa curge de la deal la vale în România și peste tot în lume. 3. Cu cât produc mai mult și mai ieftin, rămâne un spațiu foarte mic pentru a fi speculat pe piețe și deci colateralii care sunt în asta au foarte puțin de câștigat.”

lipsa investițiilor menține profiturile contabile la un nivel ridicat pe termen scurt, ceea ce generează bonusuri consistente pentru conducere. Până la urmă, performanța este validată pe hârtie, chiar dacă potențialul real al companiei nu este atins. Această abordare limitează, si oferta de energie ieftină pe piață, lăsând loc pentru speculații de preț care avantajează anumiți actori economici.

Hidroelectrica, un pilon al sistemului energetic național

Dincolo de aceste controverse, rolul Hidroelectrica în economia națională este incontestabil. Înființată în anul 2000, compania este cel mai mare producător de energie din țară, cu o producție medie anuală de peste 17 TWh. În funcție de hidraulicitatea anului, asigură aproximativ 30% din totalul producției naționale.

Cifrele sunt clare.

Iar importanța sa nu se rezumă doar la producție. Compania joacă un rol esențial în stabilitatea Sistemului Energetic Național, furnizând în ultimul deceniu, în medie, circa 70% din serviciul de reglaj secundar și aproximativ 84% din serviciul de rezervă terțiară rapidă. Practic, fără aportul său, rețeaua națională ar fi mult mai vulnerabilă.

Bolojan a concluzionat că, indiferent de guvernare, este nevoie de o schimbare de paradigmă. „Aceste lucruri, am dat doar o parte din ele, au generat un deranj puternic și singura soluție, indiferent ce guvernare ar veni, pentru a trece, v-am spus, de la guvernările care doar administrează la guvernările care creează condiții pentru dezvoltare, este să mențină lumina aprinsă în toate aceste sectoare, să stabilească reguli corecte și să creeze condiții pentru ca românii să-și pună în valoare potențialul pe care îl au. Asta trebuie să o facem.”

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
energie Hidroelectrica Ilie Bolojan investitii social stocare energie