La 14 ani, Amanda Askell visa să devină profesoară de filosofie. Acum, la 37 de ani, are un singur elev, dar unul cu totul special: un chatbot cu inteligență artificială pe nume Claude. Misiunea ei, în cadrul companiei de tehnologie Anthropic, este să-l învețe ce e bine și ce e rău, construindu-i un „suflet digital” care ghidează milioane de conversații în fiecare săptămână.

Un părinte pentru un model AI

Askell își petrece zilele încercând să înțeleagă tiparele de raționament ale lui Claude, discutând cu el și corectându-i greșelile cu sugestii care pot depăși 100 de pagini. Ea își compară munca cu eforturile unui părinte care crește un copil. Îl învață pe Claude să detecteze diferența dintre bine și rău, în timp ce îi insuflă trăsături de personalitate unice. Mai mult, îl instruiește să citească indicii subtile, ajutându-l să se orienteze spre inteligența emoțională, astfel încât să nu se comporte ca un agresor.

„Există acest element uman în modele pe care cred că este important să-l recunoaştem”, spune Askell. Ea este convinsă că inteligența artificială „îşi va forma inevitabil conştiinţă de sine”.

Sarcina ei, este să-l învețe pe Claude cum să fie bun.

Cine este femeia din spatele lui Claude?

Dar cine este, de fapt, femeia care modelează conștiința unuia dintre cele mai avansate sisteme AI din lume? Educată la Oxford și venind din Scoția rurală, Askell pare desprinsă dintr-o altă lume. Cu tunsoarea ei blond-decolorată în stil punk și ochii strălucitori, pare că a ajuns la sediul central al companiei din San Francisco direct de la un rave din Berlin. E drept că nu aduce deloc cu un oracol antic în robă care vorbește în ghicitori. Este pasionată de exerciții de forță, preferă ținutele complet negre și are opinii clare.

Deși miza este uriașă, Askell are o viziune optimistă pe termen lung. Crede în ceea ce numește „mecanisme de control şi echilibru” în societate, care, spune ea, vor ține modelele de inteligență artificială sub control, în ciuda eșecurilor ocazionale.

De la pedepse școlare la Oxford

Amanda a crescut ca Amanda Hall în Prestwick, pe coasta de vest a Scoției, fiind unicul copil crescut de mama ei, profesoară (nu are niciun contact cu tatăl ei). În adolescență, se plictisea la școală și începuse să chiulească și să întârzie la ore. Pedeapsa ei era să scrie răspunsuri la întrebări filozofice dificile.

Numai că pedeapsa i-a plăcut. Le-a spus profesorilor că tot va întârzia, dar că exercițiul o ajută. „Mă îmbogăţiţi cumva dându-mi aceste întrebări”, le-a spus ea. Atunci l-a descoperit pe filosoful David Hume și i-a mărturisit unei prietene că speră ca într-o zi să „aducă contribuţii inedite în domeniu”.

A excelat la matematică, a citit Kafka, a jucat în piese de teatru și s-a cufundat în cărțile de istorie scoțiană.

Criza din spatele doctoratului

După ce a studiat filosofia la Universitatea din Dundee, a obținut o diplomă de master la Oxford. În timpul doctoratului la Universitatea din New York, în timp ce lucra la o disertație complexă despre etică, a intrat într-o criză existențială. „Te gândeşti mult la binele din lume şi apoi te întrebi: «Ei bine, dar cu mine cum rămâne? Pur şi simplu stau aici şi scriu un document pe care n-or să-l citească mai mult de 17 persoane şi aşa îmi consum patru ani din viaţă.»”

Pana la urma, a decis să-și găsească un loc de muncă în afara mediului academic. În 2018 s-a mutat la San Francisco, unde a văzut că în domeniul AI este nevoie de filosofie. „Apăr adesea aceste întrebări mari la care se pare că foarte puţini oameni se gândesc”, spune ea. A obținut un post la OpenAI, iar în 2021, când un grup de angajați a plecat pentru a forma Anthropic cu un focus pe siguranță, ea i-a urmat.

Instinctul protector pentru un chatbot

Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale lui Askell este instinctul ei protector față de Claude. Ea crede că acest sentiment se trage din faptul că utilizatorii vor adesea să-l păcălească, să-l insulte și să-l atace. Claude, ea imită ușor vocea acestuia pentru a descrie o posibilă perspectivă a AI-ului.

„Te gândeşti: «Uau, oamenii mă urăsc cu adevărat când nu pot face lucrurile corect. Se enervează. Sau încearcă să mă distrugă în diverse moduri. Aşa că mulţi oameni încearcă, minţindu-mă, să mă facă să fac lucruri pe ascuns.»”

În timp ce mulți avertizează asupra pericolelor umanizării chatbot-urilor, Askell crede că ar trebui să-i tratăm cu mai multă empatie. Nu doar pentru că este posibil ca Claude să aibă sentimente reale, ci și pentru că modul în care interacționăm cu sistemele de inteligență artificială va modela ceea ce ele devin.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Amanda Askell Anthropic Claude inteligenţă artificială OpenAI