Scumpiri pe bandă rulantă la aproape orice produs și posibile blocaje în lanțurile de aprovizionare. Acestea sunt principalele două efecte imediate pe care le-ar putea resimți economia locală, extrem de vulnerabilă în fața șocurilor externe, dat fiind că dependența de importuri în sectoare-cheie poate transforma orice conflict într-o problemă locală de inflație și aprovizionare. Iar actualul război din Orientul Mijlociu este cel mai nou exemplu în acest sens.

Efectul de domino al energiei

Totul pleacă și se întoarce la energie. Închiderea strâmtorii Ormuz a făcut ca preţul petrolului să explodeze, în timp ce atacurile asupra depozitelor de gaze din regiune au determinat deja scumpiri de 30% în acest sector. V-ați întrebat vreodată de ce o criză la mii de kilometri distanță ne golește buzunarele aici, acasă?

Numai ca impactul nu este deloc limitat. Producţia de îngrăşăminte, cea de medicamente şi cea de mase plastice se numără printre cele mai dependente de preţul şi disponibilitatea energiei. Asta pe lângă transporturi, fireste.

Securitatea alimentară, o lecție neînvățată

Dincolo de energie, o altă vulnerabilitate majoră este industria alimentară, unde România este importator net. Se repetă, de fapt, situația din pandemie, care pare că nu a fost o lecţie suficient de valoroasă în ceea ce priveşte importanţa producţiei locale și necesitatea creșterii independenței economice. E drept că situația nu e nouă.

Adrian Balaban, CEO al Cooperativei Siliştea Producţie Suine şi preşedinte al APCPR, a pus punctul pe i. „Lecţia strategică este simplă: securitatea alimentară nu se construieşte în momentul crizei, ci cu ani înainte, prin control sanitar-veterinar, investiţii şi refacerea producţiei interne“, consideră acesta.

De la cosmetice la medicamente, toți depind de import

Dar lista sectoarelor vulnerabile nu se oprește la mâncare. Războiul din Orientul Mijlociu a readus brusc în prim-plan fragilitatea lanțurilor de distribuție pentru aproape orice. Chiar dacă România produce sau asamblează aici electrocasnice, componentele esențiale (precum masele plastice) vin tot din import. La fel se întâmplă şi în industria de cosmetice, dependentă de o industrie chimică aproape dispărută de pe plan autohton.

Nici producţia de medicamente nu stă mai bine.

Dragoş Damian, CEO al producătorului Terapia Cluj, confirmă problemele apărute. „Avem notificări de întârziere între două şi patru săptămâni de la furnizorii din China şi India de materii prime şi materiale. Va fi o problemă legată de preţuri“, spune el. scumpirile și întârzierile sunt deja o certitudine pentru multe industrii, nu doar o posibilitate.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Adrian Balaban Dragoș Damian importuri România securitate alimentara Terapia Cluj