Momentul de referință a venit odată cu actualizarea „Ceasului Neplății Datoriilor”, inițiativă lansată în 2019 de șapte experți economici. Indicatorul arată acum că economia Statelor Unite se află la doar două evenimente distanță de un scenariu de neplată a datoriei, cel mai aproape de „miezul nopții” de la lansare. Pentru piețe, riscul fiscal american depășește bilanțurile Trezoreriei și se traduce direct în risc de dobândă, de refinanțare și în volatilitate globală.

În 2025, presiunea se vede în cifrele bugetare ale Trezoreriei SUA: datoria națională a atins 39,1 trilioane de dolari, iar cheltuielile guvernamentale au depășit finanțarea cu 1,8 trilioane de dolari. Acest deficit arată ritmul accelerat de creștere a obligațiilor financiare. O treime din total s-a acumulat în ultimii șase ani, pe fondul pandemiei și al episoadelor de inflație.

Ceasul monitorizează două praguri: momentul în care ponderea datoriei SUA utilizată pentru plata dobânzilor atinge 70% și depășirea plafonului de îndatorare. Dacă evenimentele se suprapun, efectul poate degenera din recesiune în depresie și incapacitate de plată. Estimările plasează o posibilă criză financiară majoră în 2027.

Investitorii și companiile cu expunere internațională vor înfrunta rate mai mari la creditele ipotecare, posibil din două cifre, costuri ridicate la cardurile de credit și șocuri financiare globale. Mediul de afaceri va suporta un cost mai mare al capitalului, va fi nevoit să își reevalueze portofoliile și va resimți o presiune suplimentară pe finanțările dependente de apetitul internațional pentru risc.

Datoria mare devine risc sistemic când dobânda consumă împrumutul nou

Baker Spring, președintele Comitetului pentru Neplata Datoriilor și fost consilier al Comitetului pentru Buget din Senatul SUA, a explicat relația dintre dinamica obligațiilor și costul serviciului acestora.

„Țara se împrumută din ce în ce mai mult doar pentru a plăti dobânzile la ceea ce datorează deja. Când două treimi din fiecare dolar nou împrumutat dispar în plăți de dobânzi, nu mai finanțezi viitorul, finanțezi trecutul. Acesta este avertismentul pe care îl sună acest Ceas.”

Dincolo de cifra oficială de 39,1 trilioane de dolari, piețele urmăresc cât din împrumutul nou finanțează creșterea și cât acoperă costul financiar. Pragul de 70% indică momentul în care serviciul datoriei absoarbe majoritatea resurselor noi, spațiul fiscal se comprimă, iar investitorii taxează agresiv riscul suveran.

Ajustarea este blocată de structura cheltuielilor. Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane consumă 26% din finanțare, iar Administrația Securității Sociale încă 23%, conform bugetului Trezoreriei pentru 2025. Aproape jumătate din efortul bugetar merge către zone sensibile politic, iar amânarea deciziilor de reducere mărește factura dobânzilor.

Ryan Nunn, director de cercetare la The Budget Lab din cadrul Yale University, a identificat presiunea structurală din spatele acestor cheltuieli.

„Schimbările demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației SUA, joacă, de asemenea, un rol important prin exercitarea de presiuni asupra programelor majore de cheltuieli precum Securitatea Socială și Medicare.”

Datoria ridicată, deficitul de 1,8 trilioane de dolari și cheltuielile rigide lasă puține opțiuni de ajustare: taxe mai mari, tăieri de programe sau ambele. Orice variantă riscă să frâneze economia și să mute presiunea spre activele de risc, potrivit Independent.

Expunerea externă arată că șocul nu se oprește la Washington

Statele Unite datorează peste 20 de trilioane de dolari băncilor, fondurilor mutuale, guvernelor de stat și locale, Rezervei Federale, fondurilor de pensii și altor creditori, conform analizei împrumuturilor pentru 2025 realizate de Peter G. Peterson Foundation. Din această sumă, aproximativ 2 trilioane de dolari sunt datorate Japoniei, Chinei și Regatului Unit, iar peste 6 trilioane de dolari merg către mai mult de 30 de alte țări.

Din totalul datoriei naționale, peste 20 de trilioane reprezintă expuneri către instituții financiare, iar cel puțin 8 trilioane aparțin creditorilor externi. Un episod de neplată va lovi direct canalele prin care se finanțează state, fonduri și instituții financiare din afara SUA.

Companiile românești cu portofolii internaționale sau linii de finanțare dependente de randamentele externe vor înfrunta condiții de creditare mai aspre și vor fi nevoite să își reevalueze expunerile pe termen lung. Piețele globale transmit rapid majorările ratelor din SUA prin costul banilor și aversiunea la risc. Sectoarele dependente de credit și refinanțare frecventă rămân cele mai vulnerabile. O situație de recesiune se poate extinde global.

Experții estimează că o criză financiară declanșată de acest mecanism va dura până la un an, urmată de intrarea în incapacitate de plată. Situația generează o fereastră prelungită de tensiune financiară care impune măsuri stricte de management al riscului.

Baker Spring avertizează asupra direcției actuale.

„Spunem că, dacă lucrurile nu se schimbă, dacă ceva nu se schimbă, se va întâmpla.”

Daniel Perrin, co-fondator al Debt Default Clock și șef al HSA Coalition, a punctat gravitatea situației: „Nu mai strigăm lupul.”

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Baker Spring Daniel Perrin datoria SUA Debt Default Clock trezoreria SUA