O investiție estimată la 2.6 miliarde de euro riscă să modifice arhitectura energetică de pe Dunăre. Ambasada SUA în Serbia a lansat recent un apel public pentru atragerea de parteneri strategici în vederea construirii hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier 3 (Djerdap 3). Capacitatea proiectată este de 1.800 MW, iar termenul de finalizare vizează anul 2038.
Pentru mediul de afaceri și sistemul energetic național, implicațiile sunt directe și cuantificabile. O nouă unitate de o asemenea anvergură pe fluviu poate altera debitul și randamentul actualelor capacități de producție operate de statul român la Porțile de Fier 1 și 2, care însumează 1.415 MW. Scăderea producției aici s-ar traduce imediat în presiuni pe prețul spot al energiei și o vulnerabilizare a marjelor de profit pentru Hidroelectrica, pilonul de bază al sistemului energetic românesc.
Miza financiara și diplomatica
Această evoluție amintește de discuțiile din august anul trecut, când miniștrii energiei din cele două state anunțau intenția semnării unui memorandum de înțelegere, document care nu a mai fost oficializat. Iar lucrurile stau puțin diferit acum. Așa cum semnalează Economica într-o analiză publicată recent, implicarea directă a ambasadei americane are la bază un acord interstatal semnat la Washington, eludând practic procedurile standard ale Uniunii Europene.
Un proiect de o asemenea magnitudine necesită acordul explicit al Bucureștiului. Fostul ministru al Energiei trasa o linie roșie clară în urmă cu câteva luni, după ce compania americană Bechtel a prezentat datele preliminare ale studiului de prefezabilitate.
„Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II. Fiind o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, înțelegem importanța ei, rolul ei în asigurarea unor servicii de sistem de echilibrare, dar nu vom face niciun compromis de la producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II.” – Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei
Dar oare există deja un aviz tacit din partea autorităților noastre? Deocamdată, comisiile mixte evaluează consecințele hidrologice. În Serbia, proiectul este necesar pentru echilibrarea rețelei, mai ales că vecinii noștri operează în prezent o singură centrală similară, Bajina Basta, cu o capacitate mult mai mică, de 614 MW.
Implicatiile pentru mediul de afaceri
Până la urmă, miza depășește granițele Serbiei. Oficialii de la Belgrad susțin cu tărie utilitatea investiției pentru întregul bloc regional.
„Construcția acestei centrale hidroelectrice reversibile poate îmbunătăți stabilitatea sistemelor energetice, poate facilita integrarea surselor de energie regenerabilă în rețeaua energetică regională și poate oferi soluții pentru stocarea sezonieră a electricității, în beneficiul ambelor părți.” – Dubravka Djedovic Handanovic, ministrul sârb al energiei
Și totuși, expertul sârb în energie Miodrag Kapor atrage atenția asupra modului netransparent în care se desfășoară selecția partenerilor, prin acorduri bilaterale care ocolesc licitațiile deschise.
„Dacă acest lucru are potențialul de a se încheia cu un acord bilateral între cele două părți, deschide mult mai multe necunoscute și aspecte potențial negative decât pozitive.” – Miodrag Kapor, expert în energie
Cifrele vorbesc de la sine.
Această abordare tranzacțională ridică semne de întrebare privind controlul costurilor, care au escaladat deja de la estimarea inițială de 1.4 miliarde de euro, prevăzută în Planul Național Integrat pentru Energie și Climă al Serbiei, la 2.6 miliarde de euro. Pentru investitorii instituționali din regiune, lipsa unei proceduri competitive înseamnă un risc de reglementare crescut și potențiale distorsiuni pe piața de echilibrare.
Termene și perspective
Procedura de selecție intră în linie dreaptă. Companiile americane interesate au avut termen până pe 25 iunie să depună scrisorile de intenție la Ministerul Minelor și Energiei de la Belgrad, procesul fiind condus de un grup de lucru special al Guvernului Serbiei.
Numai că acest statut de hub regional de stocare depinde integral de resursa hidrologică comună. Spre deosebire de Ungaria, care se bazează masiv pe importuri pentru a-și acoperi vârfurile de consum, Serbia ar putea dicta prețurile pe piața de echilibrare din Balcani dacă proiectul de 1.800 MW se materializează la parametrii optimi.
Decizia finală privind avizarea ecologică și hidrologică rămâne pe masa comisiilor bilaterale româno-sârbe. Până la clarificarea parametrilor tehnici definitivi, rămâne neclar în ce măsură Bucureștiul va accepta o potențială reducere a debitului pe partea românească a fluviului pentru a acomoda noul mega-proiect energetic.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
GetPonyAnytime pregătește aproximativ 30 milioane euro pentru asigurări digitale pe piața românească
BravonetPoliția l-a reținut pe Ian 24 de ore în cazul incidentului în care ar fi urinat în fața publicului
LylaTe trezești la 3 sau 4 dimineața și nu mai adormi? Ce obiceiuri poți schimba înainte să iei somnifere
Revista IoanaCe spune EMA despre ceaiul de roiniță pentru stres și somn și unde găsești precauțiile
News24Luca Niculescu primește mandatul de a forma Guvernul, după o carieră în presă și diplomație
Dolce SportCristian Tauru câștigă titlul absolut la drift încă din clasa a XI-a
