Jumătate din populația lumii este în viață astăzi grație îngrășămintelor sintetice. Numai că industria care susține agricultura modernă se confruntă cu o criză masivă de dependență față de combustibilii fosili, o situație care pune în pericol securitatea alimentară a întregului continent.
Dependența periculoasă de gazele naturale
La baza sistemului agricol modern stă amoniacul, ingredientul cheie utilizat pentru producerea îngrășămintelor pe bază de azot. Dezvoltată la începutul secolului al XX-lea de oamenii de știință germani Fritz Haber și Carl Bosch, sinteza industrială a amoniacului a transformat radical sistemele alimentare și a sprijinit o creștere a populației fără precedent la nivel mondial. Și totuși, același proces care a oferit Europei un avantaj competitiv uriaș o expune acum unor riscuri geopolitice și economice severe.
Producția de amoniac se bazează masiv pe gazele naturale, folosite în principal ca materie primă pentru obținerea hidrogenului.
Cifrele vorbesc de la sine.
Când prețurile la gaze au explodat în 2022, crescând de peste zece ori de la niveluri istoric scăzute la maxime record, fabricile de îngrășăminte de pe continent, inclusiv lideri industriali precum BASF, au fost grav afectate. La apogeul acelei crize, nu mai puțin de 70% din capacitatea de producție de amoniac a Europei a fost oprită complet.
Avertismentul rutelor comerciale blocate
Conflictul din Orientul Mijlociu a scos din nou la iveală fragilitatea acestui lanț de aprovizionare. Într-o analiză publicată recent de Euronews se arată că aproximativ o treime din exporturile globale de îngrășăminte tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o poartă critică extrem de vulnerabilă la perturbări. Baza de producție a Europei se erodează rapid, crescând dependența de importuri din țări precum Algeria, China, Egipt, Rusia și Statele Unite.
Cum se traduce asta pentru dumneavoastră, antreprenorii și consumatorii din România? Foarte direct. Când o fabrică de amoniac din Germania se închide din cauza gazului scump, fermierul din Bărăgan plătește dublu pentru ureea aruncată pe câmp, iar noi toți decontăm această diferență la raft, pe un banal kilogram de roșii sau o pâine de zi cu zi.
Până la urmă, ne întoarcem în istorie. Înainte de inventarea procesului Haber-Bosch, agricultura europeană depindea masiv de importurile de nitrați din Chile. Astăzi, vulnerabilitatea revine sub forma dependenței de gaz.
Inovația care poate salva industria chimică
V-ați gândit vreodată cât poluează producția hranei noastre? Producția globală de amoniac emite anual aproximativ 450 de milioane de tone de CO2, o cantitate comparabilă cu dublul emisiilor anuale ale Spaniei. Tăierea acestor emisii nu reprezintă doar o bifare a unor ținte climatice, ci o garanție pentru reziliența pe termen lung a producției de alimente.
Europa a început să exploreze producția de amoniac cu emisii reduse de carbon folosind hidrogen generat din energie electrică regenerabilă. Dar să fim serioși, această cale necesită o infrastructură nouă și masivă pentru producția, transportul și stocarea hidrogenului, un proces extrem de scump și mult prea lent.
Tehnologiile emergente promit însă să schimbe complet ecuația. Noile procese vizează producerea de îngrășăminte pe bază de azot folosind direct azotul din aer, apă și electricitate. Această metodă (aflată încă în laboratoare sau în faze incipiente de testare) poate elimina complet dependența de gazele naturale și poate ocoli cu totul utilizarea hidrogenului.
Ce urmează pentru sute de mii de angajați
Trecerea la noile tehnologii are o miză uriașă și pentru piața muncii. Industria chimică europeană susține sute de mii de muncitori calificați, mulți dintre ei aflați în regiuni industriale care se simt amenințate de tranziția energetică. O nouă generație de tehnologii pentru îngrășăminte ar putea moderniza această bază industrială, în loc să privească neputincioasă cum producția migrează în afara granițelor.
Iar primii pași trebuie făcuți acum. Decidenții politici sunt îndemnați să susțină fabricile pilot și proiectele demonstrative pentru ca inovația să ajungă la scară comercială.
Magnolia Tovar, șefa diviziei „Technologies and Impact” din cadrul grupului de reflecție „Future Cleantech Architects” și inginer chimist cu peste 25 de ani de experiență, avertizează că dependența de gaze, cu șocurile sale recurente de preț, pur și simplu nu mai este viabilă. Europa deține deja capacități puternice în electrochimie, inginerie și producție industrială. Următorul moment Haber-Bosch al Europei este la îndemână, atâta timp cât inovația înlocuiește importurile masive.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportEșecul României cu Polonia, 0-6, pune în discuție apărarea și alegerea portarului
GetPonyAmenda pentru lipsa RCA poate fi redusă la aproximativ 500 de lei, potrivit Capital
BravonetPaula Cojocari explică de ce divorțează de Stelian Ogică după doar patru luni de căsnicie
Lyla18 exerciții pentru un trunchi mai puternic. Rutina începe cu cel puțin cinci mișcări
Revista IoanaPoți lua Omega-3 din 7 pești, de două ori pe săptămână. Macroul regal se consumă rar
News24Proteste în peste 50 de orașe spaniole după respingerea măsurilor de protecție a chiriașilor
