Femeile care fug din regimul nord-coreean se confruntă cu provocări extrem de dificile. O investigație recentă a scos la iveală suferințele acestor refugiate.
Un raport publicat pe 22 februarie de Comisia pentru Drepturile Omului din Coreea de Sud evidențiază dificultățile întâmpinate de femeile nord-coreene, în special cele care au reușit să evadeze, conform informațiilor oferite de Le Courrier International. Aceasta este prima dată când o instituție guvernamentală abordează sistematic și detaliat situația acestor femei.
În 2009, a fost realizat un studiu pe un grup format din 248 de refugiate aflate într-un centru dedicat primirii acestora, unde persoanele venite din Coreea de Nord sunt introduse în aspectele fundamentale ale vieții sud-coreene.
Dintre cele 248 de participante la studiu, 26 au fost intervievate mai detaliat. Raportul subliniază condițiile precare ale femeilor în Coreea de Nord. De la începutul anilor ’90, numărul avorturilor a crescut semnificativ ca urmare a crizei economice persistente. O participantă povestește: „Nu reușeam niciodată să am suficientă mâncare. Era imposibil să supraviețuiești cu un copil; am recurs la o injecție pentru a provoca avortul și copilul s-a născut mort.” Aceasta își exprimă regretul profund față de decizia luată.
Rezultatele anchetei sunt alarmante: aproximativ 26% dintre respondenți au declarat că au pierdut cel puțin un membru al familiei din cauza foametei severe; 45% s-au văzut nevoite să se despartă de cei dragi pentru a supraviețui; iar 42% dintre ele își câștigau singure existența. De asemenea, 24% au fost arestate pentru infracțiuni politice sau au trecut prin centrele destinate reeducării ori taberele forțate.
Mai mult decât atât, aproximativ 15% dintre refugiate afirmă că au fost victime ale violenței fizice sau abuzurilor sexuale și circa 28% au suferit avorturi spontane sau induse. Motivele principale care le-au determinat să părăsească țara sunt economice (69%), iar unele dintre ele (20%) susțin că le-au plătit grănicerilor fie cu bani fie cu bunuri materiale.
După ce părăsesc Coreea de Nord, multe dintre aceste femei duc o viață nomadă în China pentru a evita capturarea autorităților locale. Ele se angajează adesea în muncii grele și prost plătite sau chiar neplătite fără posibilitatea legalizării situației lor.
Unele dintre ele ajung să fie vândute către bărbați sau bordeluri după ce sunt predate unor intermediari chinezi care profitau astfel pe seama lor vulnerabile. Calea spre Coreea de Sud implicând traversarea altor țări precum Thailanda sau Mongolia devine adesea una traumatizantă; multe ajung abandonate la granițe fără cunoștințe despre cultura locală și fără capacitatea lingvisticã necesară comunicării.
Ajunse în taberele destinate refugiaților, condițiile sunt extrem de dure – violența verbalã și fizică fiind frecvente. O femeie relatează: „Nu aveam voie să mergem la toaletã după ora zece seara; eram obligate să ne facem nevoile într-un loc impropriu.” Alt exemplu include o participantã care povestește cum i s-a impus să stea într-un picior timp îndelungat ca pedeapsã pentru lipsa resurselor financiare necesare unui loc decent unde putea sta.
Multe dintre aceste femei poartã traume profunde cauzate atât dе experienţele trаgіce trаіte іn Cоreeа dе Nоrd cât şi dе peripeţiіlе prin ţările strӑine prin care аu trecut înainte dе аjunge іn Cоreeа dе Sud . Dupǎ sosire , majoritatea găsesc locuri де muncǎ в restaurante si cantine , dar lipsa cunoştinţelor despre sistemul social le face vulnerabile şi expuse riscurilor . Uneori , acestea nu primesc protecţie socialǎ adecvatǎ şi mărturisesc că preferӑ sӑ се prezinte drept chinezoaice сu origini coreene для а obține оportunităţi mai bune дe angajare .
