Cazul Caffarella : judecata si prejudecata

 

Exista un lucru important de care trebuie sa se tina seama intr -o ancheta judiciara. În salile de  judecata sta scris: „Legea este egala pentru toti”. Este greu sa -ti amintesti acest lucru, atunci când un delict este odios iar inculpatii trezesc temerile cele mai profunde ale italienilor : sunt agresivi, violenti, straini, infricosatori.

 

Sunt simtiti de italieni drept diferiti si acest lucru le provoaca teama. Totusi, gradul de civilizatie al unei tari se masoara in aceste momente, când prejudiciul risca sa depaseasca dreptul, este de parere ziarul italian La Stampa, care publica miercuri (11 martie 2009) un editorial pe prima pagina despre verdictul Tribunalului de Reexaminare din Roma in cazul celor doi români acuzati de violul din parcul Caffarella.

 

Anchetele privind violul din parcul Caffarella au fost similare multor altora: accelerate, identificare  rapida  a  vinovatilor,  marturisire  imediata,  recunoasterea  din  partea  victimelor  si martorilor, prelevarea de probe ADN. Multe procese decurg asa.

 

Chiar si retractarea survine foarte des. Se retracteaza ce s-a spus politiei, carabinierilor, procurorului, iar magistratii care trebuie sa judece cazul incearca sa inteleaga cât valoreaza aceasta retractare. De o parte ai profesionalismul si corectitudinea institutiilor, de cealalta parte afirmatiile invinuitilor care, desigur, au un interes evident in a minti, crede ziarul La Stampa.

 

Pe cine sa crezi?, se intreaba ziarul. Se mai intâmpla uneori ca cineva sa marturiseasca si apoi sa vina dovada certa, indiscutabila, ca este nevinovat. Si atunci te intrebi: de ce a marturisit , nu exista nimeni de disculpat, nimeni de protejat. Dar el poate spune: m-au amenintat , m-au speriat. Si aici lucrurile devin dificile. Ce alta explicatie sa gasesti unui comportament inexplicabil? Apoi lucrurile se complica si mai mult.

 

A te acuza pe tine insuti de un delict pe care nu l-ai comis este autocalomniere. A acuza pe cineva de un delict pe care nu l-a comis este calomniere. Trebuie insa sa dovedesti ca acest lucru a fost facut cu buna stiinta si deplin constient ca marturisirea si acuzatiile sunt false.
Dar daca esti constrâns sa marturisesti si sa acuzi? Daca esti speriat, amenintat, lovit pâna când cedezi si marturisesti si acuzi? Atunci, potrivit articolului 46 din Codul Penal, nu mai esti pasibil de pedeapsa iar „de fapta comisa de persoana constrânsa raspunde autorul violentei”.

 

Se  stiu  putine  lucruri despre  procesul privind  violul din  parcul Caffarella.  Se  stie  ca Tribunalul de Reexaminare a anulat ordinul de masura preventiva pentru viol. Potrivit Tribunalului, Alexandru Iszoitka Loyos si Karol Racz sunt nevinovati. Nu se stie cum au rationat judecatorii dar este de crezut, in mod rational, ca s-a atribuit o mai mare valoare probei ADN decât recunoasterilor si marturisirilor.

 

Experienta iti arata ca recunoasterile sunt probe aproape intotdeauna putin linistitoare. Se stie ca Loyos a fost din nou arestat sub acuzatia de calomniere si autocalomniere: s -a autoacuzat in mod fals si l-a acuzat si pe Racz de comiterea violului, delict pe care, potrivit Tribunalului de Reexaminare nu l-au comis.

 

Nu se stie insa de ce procurorul si judecatorul pentru anchete preliminare considera ca acest comportament ar fi fost voluntar. Nu se stie de ce nu au dorit sa acorde credit explicatiei lui Loyos : mau lovit, nu am putut rezista, am fost nevoit sa recunosc, dar sunt nevinovat.

Si daca nu se stie acest lucru, atunci nu trebuie sa se emita judecati. Magistratura italiana merita incredere si respect si probabil ca exista motive pentru a -i mentine in inchisoare pe Loyos si Racz (acuzat de un alt viol) , sustine La Stampa in final.