Cutremurele şi sfârşitul lumii: acesta nu vor veni în 2012

Două seisme devastatoare – cu magnitudini depășind 7 pe scara Richter, echivalente cu sute de explozii asemănătoare celei de la Hiroshima care au loc simultan în subteran – pot readuce omenirea la o stare primitivă, într-o lume unde energiile și duratele sunt incomensurabile față de cele umane.

Cutremurele au separată lumea pădurii de cea a savanei, iar acest nou mediu a permis hominidelor să dezvolte postura verticală și strategii avansate pentru supraviețuire. În esență, oamenii sunt rezultatul activității tectonice și al geologiei pe o planetă instabilă. Deși istoria recentă arată că seismele au provocat moartea a aproximativ 8 milioane de oameni în ultimele mii de ani și există riscuri crescute pentru viitorul apropiat din cauza densității populației din regiunile vulnerabile.

În decursul celor 3.000 de ani documentați ai istoriei Chinei, s-au raportat aproximativ 13 milioane victime ale cutremurelor; anual între 10.000-15.000 persoane își pierd viața din cauza acestor fenomene naturale sau a efectelor secundare precum tsunamiurile sau epidemiile asociate.

Cutremurul este considerat una dintre cele mai devastatoare catastrofe naturale; etimologic vorbind, acesta simbolizează distrugerea totală a existenței – fie prin cladirile prabușite sau prin valurile uriașe ce par să bântuie anumite regiuni ale globului fără încetare.

Ce poate fi mai terifiant decât senzația că pământul dispare sub picioarele tale? Sau cum te poți simți când reperele tale devin instabile? Conform La Stampa, nu există „catastrofe naturale” propriu-zise; ci doar consecințele unor alegeri iraționale făcute de oameni care aleg să locuiască în zone periculoase și construiesc fără respect față de mediul natural.

Seismele sunt fenomene frecvente pe Terra – comparabile ca frecvență cu furtunile: anual se produc milioane astfel de evenimente seismice; totuși doar aproximativ zece dintre acestea ating magnitudinea considerată extremă (peste 7 pe scara Richter).

Nu există un plafon superior definit pentru această scară Richter; cel mai mare cutremur cunoscut până acum a fost puțin peste magnitudinea 9 (în Sumatra – 2004 sau Chile – 1960), dar teoretic pot apărea chiar cutremure mai intense.

Astfel nu trebuie să ne temem că ne aflăm într-un moment apocaliptic; ci pur și simplu asistăm la coincidența unor seisme puternice într-o zonă restrânsă: tremurul din insulele Samoa este situat la mii kilometri distanță față de cel din Sumatra iar între ele există un continent întreg plus porțiuni mari oceanice.

Mai mult decât atât, aceste două evenimente provin din structuri geologice distincte ce implicau coliziuni diferite ale plăților tectonice aflate la distanțe considerabile unul față de altul. Cu toate acestea, ambele sunt interpretate greșit ca fiind semne ale unei crize geologice inexistente.

Planeta își desfățoară activitatea normal iar coincidența temporalã dintre două cutremure foarte puternice nu indicã nimic anormal despre natura sa geologicã.

Totodatã însă cutremurul scoate in evidenţă vulnerabilitatea umanã şi incapacitatea noastră dе а face faţă forţelor naturii atunci când aceasta pare furioasă. În realitate însă natura îşi urmează cursul indiferent dе om şi nu va exista vreun sfârşit al lumii cauzat dе conjuncţii astrale sau succesiunea violentelor tremurături.
Seismele istorice precum cel devastator din Calabria dе la sfârşitul secolului XVIII sau diverse „big one” ce ameninţă California şi Japonia ori tsunami-urile sud-est asiatic sunt doar manifestări ale unei planete active şi dinamice care merită respect.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News