Experienţe din pragul morţii: Ce se întâmplă cu creierul şi cu inima chiar înainte de moarte

Creierul joacă un rol crucial în ultimele momente ale vieții, sugerează un nou studiu

O descoperire care contestă concepțiile medicale tradiționale

Un studiu recent publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) aduce noi perspective asupra proceselor biologice care au loc înainte de moarte, evidențiind importanța creierului în aceste momente critice. Această cercetare contrazice teoria conform căreia inima ar fi organul principal implicat în ultimele clipe ale vieții.

Experimente pe cobai relevă activitatea cerebrală intensificată

Cercetătorii au realizat experimente pe șoareci pentru a analiza interacțiunea dintre activitatea cardiacă și cea cerebrală în condiții de hipoxie. Rezultatele au arătat că, înainte ca inima să înceteze să mai bată, creierul emite o serie de semnale chimice către inimă. Prin blocarea acestor semnale, echipa a observat o prelungire a supraviețuirii rozătoarelor.

„Dacă acest mecanism este similar și la oameni, oprirea comunicării chimice între creier și inimă ar putea îmbunătăți șansele de supraviețuire ale pacienților”, afirmă Jimo Borjigin, neurolog la Universitatea din Michigan și co-autoare a studiului.

Implicațiile pentru medicina de urgență

În fiecare an, peste 400.000 de persoane din Statele Unite suferă un stop cardiac. Chiar dacă primesc asistență medicală rapidă, rata generală de supraviețuire rămâne scazută – aproximativ 10%, conform American Heart Association. Studiile anterioare sugerează că activitatea cerebrală continuu după stoparea bătăilor inimii poate explica experiențele raportate de cei care s-au recuperat din moarte clinică.

Metodologia cercetării

Cercetătorii au indus starea de stop cardiac la șoareci prin expunerea acestora la medii cu dioxid de carbon sau prin injecții letale. Activitatea cerebrală a fost monitorizată cu ajutorul electroencefalografiei iar cea cardiacă prin ecocardiografie. S-a constatat că inițial ritmul cardiac al șoaricilor scade rapid; totuși, imediat după aceea se produce o sincronizare între activitățile cerebrale și cele cardiace.

Această sincronizare coincide cu eliberarea unor substanțe neurochimice precum dopamina și noradrenalina – compuși asociați cu senzația placerii și stările alertante.

Concluzii preliminare

Activitatea coordonată dintre creier și inimile rozătoarelor s-a menținut până când inima a intrat într-o stare criticǎ numită fibrilație ventricularǎ. Când cercetătorii au intervenit pentru a bloca fluxul chimic dintre cele două organe prin secționarea măduvei spinării cobailor, aceștia au demonstrat o rezistență crescutǎ față de fibrilație ventricularǎ comparativ cu cei neintervenți.

„Întrebarea esenţialǎ este dacă acest fenomen se aplicǎ şi oamenilor”, concluzionează Borjigin. Identificarea unei metode eficiente pentru întreruperea legaturilor chimice fără intervenții invazive ar putea oferi medicilor mai mult timp pentru salvarea pacienților aflați în situații critice legate de stop cardiac.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

BravonetSora lui Ken Urker o acuză pe Gypsy Rose Blanchard că minte. Autumn spune că nu mai erau împreunăLylaDepresia postpartum îi afectează și pe tați. Studiile indică 18,8% în RomâniaRevista IoanaCe poți mânca pentru sănătatea intestinală și cum ajungi la reperul de 25-30 de grame de fibre pe ziNews24Anamaria Gavrilă anunță că POT nu va împiedica formarea GuvernuluiDolce SportGheorghe Hagi a ales 23 de fotbaliști pentru returul cu Suedia, cu nouă absențeGetPonyBlocarea intersecției pe verde poate aduce o amendă de 4.325 lei. Unde trebuie oprită mașina la semafor