Circa 18.000 de familii au fost mutate de pe terenul unde a fost ridicată Expo Shanghai 2010, multe dintre ele cu forţa şi fără despăgubiri, precum Li Guirong, al cărei soţ a fost arestat. Pavilionul Chinei la Expo Shanghai se ridică deasupra casei lui Zhang Zhiyong, unde locuia împreună cu soţul şi fiul lor.
În oricare altă ţară acest lucru ar fi dus la o despăgubire. Nu şi în China: doamna Zhang a fost scoasă cu forţa din casă, la 7 februarie 2007, notează ziarul ABC.
‘În papuci şi fără să ne terminăm micul dejun doi agenţi ne-au scos din casă’, povesteşte Zhang din noul lor dormitor colectiv care le-a fost alocat de fabrica de siderurgie din Shanghái unde lucrează alături de soţul ei.
Casa lor se afla în acea zonă centrală de 5,28 kilometri pătraţi, de unde au fost evacuate 18.000 de familii. Deşi multe au primit un apartament în afară, altele s-au ales doar cu o despăgubire mizerabilă, sau cu nimic.
Este cazul doamnei Zhang şi al lui Li Guirong, o altă femeie de 39 de ani al cărei soţ, Zhou Jinhong, a fost arestat în aprilie pentru a fi protestat pentru evacuarea lor forţată. Pentru a garanta securitatea operaţiunii peste 30.000 de poliţişti au desfăşurat 900 de razii care s-au încheiat cu 6.042 de arestaţi.
Între aceştia, numeroşi proxeneţi, prostituate sau vagabonzi, dar şi disidenţi precum Feng Zhenghu, care a publicat un manifest criticând nedereptăţile sociale. ‘Soţul meu a fost la Beijing să-i predea o scrisoare preşedintelui Hu Jintao’, spune soţia lui.
În loc de asta a fost arestat de poliţie şi retrimis la Shanghai. ‘La 15 aprilie mi s-a spus că a fost închis, dar nu mi-au spus motivele’, adaugă femeia care se teme că soţul ei a fost dus la un centru de reeducare sau la un azil de nebuni.
Citeste si:
Deşi Constituţia chineză recunoaşte proprietatea privată, terenul aparţine statului care îl poate rechiziţiona pentru a construi proiecte de ‘interes public’. Din cauza corupţiei care domneşte, autorităţile locale au dat nueroase ‘lovituri’ imobiliare de mâna şarlatanilor fără scrupule. Asemeni altor mii de locatari din vechea zonă industrială a Expo, Li y Zhang locuia în camere sociale alocate de companiile de stat unde lucrau soţii lor.
Aceste camere de 20 de metri pătraţi le moşteniseră de la părinţii lor, muncitori şi ei în aceste fabrici din epoca comunistă. Consideraţi cetăţeni ‘de mâna a doua’, deşi trăiesc aici de trei generaţii, aceşti salariaţi sunt folosiţi de regim drept ‘combustibil uman’ pentru a alimenta creşterea economică chineză, cu ceva mai puţin de 1.000 de yuani (115 euro) pe lună.
Fără titluri de proprietăţi sau certificate de rezidenţă (‘hukou’) care să le garanteze anumite drepturi, ei nu îşi pot găsi un loc unde să doarmă, iar poliţia îi supraveghează pentru că s-au opus planurilor guvernului. Pentru ei, lozinca Expo (‘Un oraş mai bun, o viaţă mai bună’) sună a glumă proastă, având în vedere că nu le-a adus decât nenorociri. ‘Am văzut focurile de artificii deasupra oraşului, dar am plâns pentru că soţul meu este închis’, rezumă Li drama EXPO…priaţilor de la Shanghai.
