Prim-ministrul britanic Keir Starmer a anunțat luni intenția de a naționaliza compania siderurgică British Steel, deținută în prezent de grupul chinez Jingye. Decizia radicală vine în contextul în care costul susținerii operațiunilor de către stat este estimat de Oficiul Naţional pentru Audit să atingă 615 milioane de lire sterline (circa 711 milioane de euro) până în luna iunie a acestui an.

Motivația strategică din spatele deciziei

Însă preluarea nu este o surpriză absolută pentru piețe, având în vedere că executivul de la Londra preluase deja controlul operațional în urmă cu puțin mai mult de un an, pentru a evita oprirea furnalelor. „Am negociat cu actualul proprietar, dar nu s-a putut ajunge la nicio vânzare comercială”, a subliniat Keir Starmer într-un discurs ținut la Londra. Iar lipsa unei alternative viabile în sectorul privat a forțat mâna guvernului. „Un proiect de lege va fi prezentat săptămâna aceasta pentru a conferi guvernului puterea de a prelua proprietatea națională integrală asupra British Steel”, a adăugat el.

Mișcarea vine într-un moment politic extrem de delicat pentru premierul britanic, aflat sub presiune în urma unor alegeri locale dezastruoase pentru Partidul Laburist. Dar dincolo de calculele electorale interne, argumentul principal invocat rămâne cel macroeconomic. „Oţelul are importanţă strategică pentru economia noastră şi pentru rezistenţa noastră naţională”, a spus el în discursul în care îşi apăra poziţia de lider al partidului.

Impactul financiar și viitorul operațiunilor

Cifrele reflectă o criză profundă a sectorului industrial greu (afectat sever la nivel european de costul energiei și de supraoferta globală de oțel). În fapt, grupul Jingye a anunțat încă de anul trecut intenția sa de a închide cele două furnale din Scunthorpe, din nordul Angliei. Acestea sunt ultimele furnale pe cărbune încă funcționale din țară, iar închiderea lor din cauza lipsei de rentabilitate ar fi pus în pericol 2.700 de locuri de muncă și mii de alte poziții din lanțul de aprovizionare.

Așa cum a relatat luni dimineață Digi24, executivul actual nu a reușit să găsească un partener privat care să asigure viitorul companiei, negocierile cu proprietarii chinezi arătând că nicio tranzacție nu ar genera rezultate financiare acceptabile pentru contribuabili. Numai că statul nu intenționează să rămână singurul finanțator pe termen nedefinit. Ministrul pentru mediul de afaceri şi comerţ, Peter Kyle, nu a exclus implicarea sectorului privat în etapele următoare. „Guvernul recunoaşte că asigurarea viitorului pe termen lung al domeniului oţelului din Regatul Unit se bazează pe investiţii atât publice, cât şi private pentru modernizare”, a spus el.

Protecționism industrial și efecte în piața europeană

„British Steel ar putea reveni în proprietatea statului pentru prima dată de la privatizarea sa din 1988”, a precizat guvernul într-un comunicat difuzat la scurt timp după anunțul prim-ministrului, referindu-se la momentul istoric din mandatul conservatoarei Margaret Thatcher. Documentul subliniază oficial că această naționalizare rămâne „subordonată criteriilor de interes public”. Mai mult, Ministerul Întreprinderilor și Comerțului a detaliat că obiectivul este de a „consolida securitatea națională, oferind în același timp stabilitate lucrătorilor din Scunthorpe, precum și furnizorilor și clienților British Steel”.

Cum se reflectă o astfel de decizie de stat în deciziile dvs. De business, mai ales dacă activați în lanțurile de aprovizionare industriale? Pentru mediul de afaceri românesc și european, mișcarea Londrei este un semnal puternic privind revenirea la intervenționismul de stat masiv în industriile grele. Această abordare pune o presiune concurențială suplimentară pe combinatele siderurgice locale (precum Liberty Galați), forțate să concureze pe o piață regională unde guvernele naționale reîncep să injecteze capital public pentru salvarea capacităților de producție.

Marea Britanie a lansat deja în martie o amplă strategie sectorială, care include taxe vamale de 50% și o reducere a cotelor de import. Ținta executivului britanic este creșterea ponderii oțelului intern utilizat în proiectele de infrastructură de la 30% în prezent la 50%. Acest plan protecționist este susținut de o politică de sprijin cu o finanțare guvernamentală de până la 2,5 miliarde de lire sterline, sumă alocată exclusiv pentru investiții până în anul 2029.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
British Steel industria siderurgica Jingye Keir Starmer naţionalizare