Ray Bradbury, scriitorul american, consideră că Internetul este lipsit de valoare reală, iar salvarea se află în paginile cărților.
Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Saul Bellow, a subliniat și el că informațiile din mass-media au o valoare limitată și că acestea nu ne pot învăța să interpretăm corect evenimentele.
„Cu câteva săptămâni în urmă am fost contactat de cei de la Yahoo. Vroiau să publice online o carte de-a mea. Știți ce le-am spus? Să meargă la dracu’ cu Internetul!”, a declarat Ray Bradbury într-un interviu acordat revistei italiene Panorama.
Autorul celebrului roman distopic „Fahrenheit 451” nu are un nou titlu pregătit pentru lansare. Dacă a ales să revină în atenția presei, acest lucru se datorează unei campanii dedicate salvării Bibliotecilor Publice din districtul Ventura, situat la aproximativ 80 km de Los Angeles, care se confruntă cu riscul închiderii din cauza unui deficit financiar sever.
„Cred cu tărie în biblioteci deoarece mulți studenți nu dispun de resurse financiare. Când am terminat liceul era perioada Marii Depresiuni și nu aveam bani”, a explicat el. „Nu am putut merge la facultate; astfel că m-am dus la bibliotecă de trei ori pe săptămână timp de zece ani.”
Se poate oare ca internetul să îndeplinească aceeași funcție ca bibliotecile prin oferirea gratuită a cunoștințelor? În opinia lui Bradbury, răspunsul este negativ; el considerând internetul o sursă imensă de distragere care nu are semnificația unei cărți.
Bradbury își exprimase anterior viziunea asupra web-ului similar modului în care privește televiziunea. Referindu-se la romanul „Fahrenheit 451”, care descrie o societate unde cărțile sunt distruse pentru binele comun, autorul afirmase adesea că lucrarea sa este un avertisment împotriva televiziunii și uniformizării culturale promovate prin aceasta.
Conceptele precum „distragere” și „uniformizare” au fost abordate și de Saul Bellow. Într-un articol intitulat “O insuportabilabilitate frustrant”, acesta s-a întrebat cum poate un narator capta atenția omului modern având în vedere faptul că acesta a ajuns să fie simultan prezent și absent?
Această problematica afectează pe oricine navighează pe internet: câți dintre noi citesc efectiv acest articol între e-mailuri sau întâlniri? Bellow menționa ziarele și televiziunea ca exemple relevante ale acestei probleme.
El discuta despre cantitate: “Într-o singură zi The New York Times conține mai multe informații decât ar fi putut obține cineva contemporan cu Shakespeare pe parcursul întregii sale vieți.” De asemenea, aborda calitatea acestor informații: “Există oameni care cred sincer că surplusurile informației din publicații precum New York Times sau alte cotidiene au puțin impact real.”
Bellow susținea ideea conform căreia ceea ce cautăm astazi pe televizor este divertisment sub formatarea realității. Această formare ne captivează atenția până într-atât încât ne afectează capacitatea concentrării.
“Mass-media utilizează tehnologia lor complexa pentru a ne oferi foarte puțin ajutor când vine vorba despre interpretarea evenimentelor,” spunea Bellow. Ele contribuie doar la excitarea generalizată fără a clarifica aspectele esențiale ale subiectelor discutate.
Deși articolul lui Bellow nu abordează direct internet-ul contemporan, comparațiile sunt inevitabile având in vedere contexturile similare ale consumului excesiv al informației disponibile online.
În concluzie, autorii revin mereu asupra valorii literaturii: “Scriitorii nu pot opri soarele distracției sau separa ape; dar pot crea o lume alternativã prin intermediul artei.” Aceasta reprezintã diferența fundamentalã dintre mass-media tradiționalã si vocea unui scriitor exprimată într-o carte – un punct cu siguranță acceptat si susținut si de către Bradbury.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
