Scriitorul Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828, la Nantes, în Franța. Spirit inventiv și vizionar, Jules Verne este, prin suita lui de „călătorii extraordinare”, creatorul romanului de anticipație.
Tatăl său, dorind ca fiul să-i urmeze cariera de avocat, l-a trimis, în 1847, la studii la Paris. Decizia a fost luată și în contextul în care verișoara sa, de care era îndrăgostit, se căsătorise cu un alt bărbat. După primul an de Drept, revine la Nantes, unde trăiește o nouă iubire, de data aceasta împărtășită. Dar, pentru că părinții fetei nu vedeau relația lor cu ochi buni, din pricina faptului că tânărul Verne nu avea încă un viitor asigurat, aceștia decid să-și căsătorească fiica cu un bărbat mai în vârstă, ceea ce-i provoacă o nouă lovitură lui Verne. Astfel, în 1848, pleacă definitiv la Paris. Aici, tânărul student se îndrăgostește de literatură, îndeosebi de teatru.
Este introdus de către unchiul său în saloanele literare ale doamnei de Barrere și ale doamnei Mariani. Este perioada în care Verne este fascinat de literatura lui Victor Hugo. În 1848, începe să lucreze la operete muzicale, împreună cu Michel Carre. Tatăl său află, însă, că pe primul loc în viața fiului său se află literatura și nu studiul Dreptului și decide să nu-l mai susțină financiar. Frecventând saloanele literare, însă, Jules Verne îl cunoaște pe Alexandre Dumas, căruia îi prezintă manuscrisul comediei ”Les Pailles rompues”.
Împreună, cei doi fac câteva corecturi, iar Alexandre îi solicită tatălui său, pe atunci director al Teatrului Istoric, acordul și sprijinul pentru a o pune în scenă. În 1851 l-a cunoscut pe redactorul-șef al revistei ”Musee des familles”, Pierre-Michel-François Chevalier, care îi publică nuvela ”Les Premiers Navires de la marine mexicaine” și ”Un voyage en ballon”.
Casa lui Jules Verne de pe bulevardul Longueville din Amiens
După preluarea conducerii Teatrului Istoric de către frații Seveste, acesta devine Teatrul Liric, iar Verne este angajat ca secretar (1852-1854), fiindu-i permis să-și pună în scenă piesele. Literatura de debut a scriitorului este compusă din piese de teatru, nuvele și eseuri științifice.
În 1857, Verne s-a căsătorit cu Honorine de Viane Morel (1830-1910), o văduvă cu două fiice, Suzanne și Valentine, și cu care Verne a mai avut un copil, pe Michel Jean Verne. Timp de câțiva ani, a lucrat la Bursa din Paris, dar visa la un nou gen literar, care să împletească elementele științifice cu cele de aventură. Conform www.online-literature.com, după ce l-a cunoscut pe editorul și publicistul Pierre Jules Hetzel, s-a lansat adevărata carieră literară a lui Jules Verne.
Opera literară a lui Verne poate fi împărțită în trei perioade distincte, conform site-ului oficial al Enciclopediei Britanice, www.britanica.com. Prima dintre acestea, din 1862 până în 1886, este considerată perioada optimistă. În 1863, a publicat ”Cinq Semaines en Ballon”, prima carte din seria de ”călătorii extraordinare”, care a fost foarte bine primită de public. La scurt timp a fost urmată de ”Voyage au centre de la terre” (1864), ”De la terre a la lune” (1865), ”Autour de la Lune” (1870), ”Vingt Mille Lieues sous les mers” (1870), ”Le Tour du monde en quatre-vingts jours” (1873).
Multe dintre operele lui Verne au fost publicate inițial în revista ”Magazine d’Education et de Recreation” a lui Hetzel, care i-a propus autorului încheierea unui contract pe termen lung. Verne a renunțat atunci la postul de la Bursă și s-a dedicat exclusiv literaturii. Cei doi au avut o colaborare extraordinară, de peste 40 de ani, care s-a materializat în publicarea a peste 60 de lucrări din seria ”călătorii extraordinare”.
Jules Verne s-a stabilit cu familia la Amiens, de unde au făcut o scurtă călătorie în Statele Unite, unde au vizitat New York City și cascada Niagara. De asemenea, cei doi soți au călătorit foarte mult pe mare, pe propriul lor vas, vizitând multe țări europene. Propriile aventuri pe mare au constituit o adevărată sursă de inspirație pentru scriitor. ”The Adventures of a Special Correspondent” (1872) a fost urmată de ”L’Ile mysterieuse” (1874), ”Le Chancellor” (1875), ”Michael Strogoff” (1876), ”Les Indes Noires” (1877) și ”Un Capitaine de quinze ans” (1878).