Externe

O invenţie pe zi: Acul de siguranţă

Istoria acului de siguranță: De la fibula antică la invenția lui Walter Hunt

Originea acului de siguranță în Antichitate

Acul de siguranță își are rădăcinile în Antichitate, când grecii și romanii utilizau un obiect similar, cunoscut sub numele de fibulă. Acesta servea atât scopurilor ornamentale, cât și funcționale, fiind folosit pentru a prinde togile pe umeri. Fibulele erau fabricate din diverse metale, inclusiv fier și bronz, dar și din metale prețioase precum argintul sau aurul.

Invenția modernă a acului de siguranță

Pe 10 aprilie 1849, mecanicul american Walter Hunt a obținut patentul pentru acul de siguranță. Motivarea sa a fost una personală: datora 15 dolari unui prieten și căuta o soluție rapidă pentru a strânge banii necesari. Astfel, el a modelat o sârmă lungă de aproximativ 20 cm într-o formă care să permită un efect de resort prin îndoirea acesteia la mijloc. După ce și-a vândut brevetul companiei W.R. Grace pentru suma de 400 dolari, Hunt a reușit să-și achite datoria și să păstreze restul banilor.

Evoluția utilizării acelor de siguranță

În anii ’70 ai secolului XX, cultura punk a popularizat utilizarea acelor de siguranță printre tinerii nonconformiști ca accesorii sau piercinguri. Această tendință artistică le-a conferit un nou statut simbolic.

Producția contemporană

Deși design-ul inițial al acului de siguranță s-a menținut constant în timp, tehnologia modernizată permite acum fabricarea acestora într-un mod automatizat. În prezent, fabricile pot produce aproximativ trei milioane de ace pe zi. Aceste accesorii sunt disponibile într-o varietate largă de dimensiuni și materiale inclusiv fier inoxidabil, argint sau chiar aur.

(Sursa: Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
ac de siguranţă Învenţie inventii istoria invenţiilor