Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, promovează o nouă propunere geopolitică: o Uniune Europeană a Apărării, susținută printr-un tratat, care ar include nu doar statele membre, ci și Marea Britanie, Norvegia și Ucraina. Ideea, menită să lege mai strâns Kievul de aliații săi europeni, este deja contestată, unii oficiali considerând-o o distragere de la urgența reală a consolidării capabilităților militare actuale.
Nevoia unei alternative la NATO
Contextul este tensionat. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a insistat pentru accelerarea capacităților militare ale UE, lansând o schemă de împrumuturi pentru apărare de 150 de miliarde de euro și prioritizând mobilitatea militară. Eforturile sale vin pe fondul criticilor președintelui american Donald Trump la adresa cheltuielilor europene pentru apărare și a amenințărilor de a se retrage din NATO. Secretarul său pentru Război, Pete Hegseth, a acuzat anul trecut Europa de un „parazitism… patetic” în materie de apărare.
Iar președintele francez Emmanuel Macron a declarat recent, în Grecia, că Europa trebuie să recunoască faptul că Rusia, Iranul și China sunt „total împotriva” blocului comunitar, la fel ca și Statele Unite.
Un instrument nou pentru o realitate geopolitică nouă
Vorbind în Polonia, Kubilius a afirmat că Europa trebuie să fie pregătită să se apere singură, cu sau fără aliații de la Washington, adăugând că „nu este timp de pierdut”. Propunerea sa vizează crearea unui cadru care să permită o integrare rapidă a capabilităților de apărare, ocolind procesele anevoioase de aderare la NATO sau UE pentru Ucraina.
„Ar fi o mare greșeală strategică din partea noastră să nu căutăm o astfel de integrare,” a declarat Kubilius. „Să fim realiști. Apartenența Ucrainei la NATO nu este deocamdată disponibilă, iar calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene este un proces complicat, care nu poate garanta o integrare rapidă a capacităților de apărare.” Potrivit acestuia, soluția ar fi un instrument nou. „Acestea sunt motivele pentru care cel mai eficient instrument ar putea fi căutarea unui instrument nou, care s-ar concentra în mod specific pe integrarea tuturor capacităților europene de apărare.”
Stilul de conducere „eratic” al lui Trump este unul dintre motivele pentru care Europa ar trebui să ia în serios propunerea, consideră Guntram Wolff, senior fellow la Bruegel, un think tank din Bruxelles. Într-o analiză publicată de Euronews, Wolff a explicat că o Uniune a Apărării ar ajuta aliații să cheltuiască banii mai eficient pe proiecte de infrastructură costisitoare, cum ar fi sistemele de apărare back-end (precum sateliții), fără a depinde de sprijinul SUA. Iar când analiști de la Bruxelles afirmă că „suntem într-un punct în care trebuie să înțelegeți cu adevărat că SUA este pe cale să iasă din Europa”, implicațiile pentru statele de pe flancul estic, precum România, devin extrem de concrete. Dar este realist un astfel de proiect? Wolff crede că da: „Obținerea unei coaliții a celor dispuși dintre aceste țări, cred, este destul de realistă.”
Voci critice: „O discuție filosofică”
Nu toată lumea este însă convinsă. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, deși a recunoscut că unele țări sunt prea mici pentru a acționa singure și că „dacă o facem împreună, putem acoperi efectiv o arie mai mare”, a ezitat în trecut să susțină o armată europeană separată, invocând riscul de a crea confuzie în lanțurile de comandă în caz de criză.
Mult mai direct este europarlamentarul estonian Riho Terras, fost comandant al Forțelor de Apărare Estoniene. Acesta a catalogat propunerea drept o „discuție filosofică… de mare anvergură” care ar putea crea haos într-un conflict. „Cine va da ordinele? Cine va fi șeful apărării Europei?” a întrebat el retoric, adăugând: „Acest lucru nu este nici pe departe aproape de realitate.”
Până la urmă, problema reală, susține el, nu este lipsa unei noi structuri, ci finanțarea industriei europene de apărare, „nu să începem să creăm ceva în plus”. Terras s-a arătat sceptic și cu privire la sprijinul politic: „Sunt mulți visători aici, în acest Parlament, dar nu văd un sprijin larg pentru această idee.”
Cifrele par să-i dea parțial dreptate. Datele Eurobarometrului indică faptul că, deși peste două treimi dintre europeni (68%) consideră că țara lor este amenințată, doar unul din cinci (20%) crede că ar trebui cheltuiți mai mulți bani pentru apărare.
Întrebări fără răspuns: Cine va deține controlul?
Dincolo de dezbaterile politice, rămân întrebări instituționale majore. Maria Martisiute, analist la European Policy Centre, ridică problema pârghiilor politice. Cum vine asta, mai exact? Cine va lua deciziile militare?
„Dacă este în sfera de competență a Uniunii Europene… atunci probabil că va fi ceva cu putere limitată, pentru că nu văd cum aliații vor delega această luare de decizii politico-militare către instituții,” a explicat ea.
Deși UE se reînarmează în fața amenințărilor Moscovei, Martisiute avertizează că ritmul este prea lent. Iar avertismentul său final este tranșant: „Mă tem că vom continua să mergem ca somnambulii și să ne târâm picioarele până când vom avea un eveniment cu victime pe teritoriul nostru, pe teritoriul NATO.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News




