Relansarea economică a Chinei se clatină, iar Jamie Dimon, președintele JPMorgan, nu este singurul îngrijorat. Dimon, care a vorbit miercuri la o conferință bancară din Shanghai, a calificat ratele șomajului în rândul tinerilor din China drept “înfricoșătoare”. El a adăugat că incertitudinea economică a fost “oarecum cauzată” de guvernul chinez.
Cele mai recente semne de încetinire se găsesc în datele economice de înaltă frecvență. Dar provocările structurale cu care se confruntă economia chineză sunt mult mai profunde și pe termen lung. Deceniile de “reformă și deschidere” care au condus la o bonitate a comerțului și a investițiilor fac loc unei faze de securitate și control conduse de președintele Xi Jinping.
Conceptul lui Xi de “securitate națională cuprinzătoare” – care definește 16 arii largi, inclusiv economia, societatea și cultura, ca fiind chestiuni de securitate națională – a înlocuit doctrina pro-creștere care obișnuia să anime administrația de la Beijing. Unii analiști sugerează că intrăm în era “Chinei de platou”: o perioadă prelungită în care creșterea se stabilizează în intervalul scăzut de o singură cifră, în scădere față de obiectivul oficial din 2023 de “aproximativ 5%”.
Există motive întemeiate pentru a crede că ar putea fi într-adevăr soarta Chinei să devină o superputere cu productivitate scăzută. Datorită mărimii sale, ar contribui în continuare la expansiunea economică globală, dar ar scădea progresiv față de contribuția de 35% la creșterea globală pe care FMI o preconizează pentru acest an.
Un astfel de scenariu ar avea implicații profunde la nivel mondial. Cea mai evidentă ar fi reducerea rolului Chinei ca locomotivă a regiunii Asia-Pacific, care, potrivit previziunilor FMI, va contribui cu 67,4 % la creșterea globală în acest an. O creștere mai lentă a Chinei, coroborată cu eforturile de creștere a proprietății interne a industriilor sale, ar putea, de asemenea, să dea o lovitură multinaționalelor occidentale care au devenit dependente de vânzările din această țară.
Cu atât de multe în joc, este important să evaluăm cât de adânc înrădăcinate sunt fragilitățile economice ale Chinei. O mare parte din această povară provine de la o piață imobiliară slabă și de la dificultățile aferente a mii de vehicule de finanțare ale autorităților locale, care în ultimul deceniu au furnizat principalul impuls din spatele creșterii Chinei bazate pe investiții.
Revigorarea sectorului imobiliar nu este simplă. În aprilie, vânzările de proprietăți pe zone și investițiile în construcția de locuințe noi au scăzut semnificativ față de aceeași lună a anului precedent. Acest lucru, la rândul său, afectează veniturile administrațiilor locale, care depind într-o măsură semnificativă de vânzarea de terenuri către dezvoltatorii imobiliari.
Unele entități guvernamentale municipale, cum ar fi în Kunming și Wuhan, s-au străduit în ultimele săptămâni să ramburseze datoriile scadente. Cu excepția cazului în care Beijingul nu oferă o formă de sprijin pentru vehiculele de finanțare a guvernelor locale, care, potrivit FMI, au datorii de aproximativ 66 de miliarde de Rmb (9,3 miliarde de dolari), astfel de episoade de dificultate vor persista probabil.
Prin urmare, este de datoria Beijingului să demareze un program cuprinzător de restructurare a finanțelor guvernelor locale. Acesta nu ar trebui să fie un simplu plan de salvare, ci un program transparent de recapitalizare a bilanțurilor LGFV, parțial prin vânzarea de active locale. Un astfel de curs ar putea întâmpina rezistență la nivel local. Dar, în lipsa acesteia, China ar putea fi condamnată la o generație de creștere sub așteptări.
China trebuie, de asemenea, să revigoreze sectorul său privat, în special companiile de tehnologie care au suferit un baraj de reglementare în ultimii ani, pentru a ajuta la crearea de locuri de muncă pentru cohorta urbană cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, din care aproximativ 20 % sunt șomeri.
Adoptarea chiar și numai a acestor măsuri ar trebui să ajute Beijingul să își pună economia pe calea unei creșteri mai durabile. În caz contrar, ar putea sufoca renașterea economică a Chinei sub greutatea unui control tot mai mare din partea statului.
Sursa – www.ft.com
