Peste 1.100 de civili uciși în Iran: Teroare, cozi la pâine și străzi goale

Viața de zi cu zi în Teheran s-a transformat într-un coșmar marcat de explozii, panică și o incertitudine copleșitoare, pe măsură ce conflictul dintre SUA, Israel și Iran se intensifică. Localnicii descriu nopți dominate de atacuri aeriene și distrugeri, în timp ce bombardamentele care au început pe 28 februarie au lovit nu doar obiective militare, ci și zone civile.

Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, bilanțul victimelor este sumbru, cu peste 1.100 de civili uciși până în prezent. O tragedie care subliniază costul uman al războiului este atacul asupra unei școli de fete din orașul Minab, unde peste 160 de persoane, inclusiv copii, și-au pierdut viața, relatează BBC. „Numărul exploziilor, distrugerile, ceea ce se întâmplă – este de necrezut”, mărturisește Salar, un locuitor din Teheran.

„Fiecare zi pare o lună”: Viața sub bombardamente

Pentru iranienii prinși în mijlocul conflictului, timpul pare să se fi dilatat. „Ceea ce trăim acum depășește ceea ce am trăit în timpul războiului de 12 zile”, a declarat un alt localnic, referindu-se la un conflict anterior. De la începutul loviturilor aeriene, care l-au ucis și pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, atacurile nu au dat semne de încetinire. Salar descrie intensitatea bombardamentelor: „Fiecare zi a părut o lună. Intensitatea atacurilor este foarte mare”. El a povestit cum un atac recent i-a zguduit întreaga casă și a fost nevoit să lase ferestrele deschise pentru ca geamurile să nu se spargă.

Mulți oameni încearcă să fugă din capitală. Salar și-a trimis părinții spre nord, deși siguranța nu este garantată nicăieri. „Mama mea era într-o stare foarte proastă – era foarte speriată”, spune el, adăugând că experiența actuală este mai gravă decât orice a trăit ea în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. Însă plecarea nu este o opțiune pentru toți. „Bunica prietenului meu este bolnavă și nu o pot muta.”

Străzi goale, prețuri explozive și frica de regim

Majoritatea oamenilor rămân în case, ieșind doar pentru strictul necesar. Teheranul pare „gol”, iar oricine părăsește locuința trebuie să aibă un „motiv urgent”. Regimul a întărit prezența forțelor de securitate, o mișcare pe care cetățenii o văd ca pe o reacție la disidența manifestată după moartea ayatollahului. „Sunt puncte de control peste tot. Le este frică de propria umbră”, spune un student de 25 de ani. În ciuda fricii, el rămâne optimist: „Așteptăm momentul grandios, momentul final, când vom ieși cu toții și vom fi victorioși.”

Pe lângă pericolul bombelor, iranienii se confruntă cu o criză economică. Prețul produselor de bază, precum ouăle și cartofii, a crescut vertiginos, iar cozile pentru benzină și pâine „sunt incredibile”. Regimul își face simțită prezența și prin mesaje de amenințare. „În fiecare zi trimit mesaje SMS în care ne avertizează că, dacă ieșim afară, vor lua măsuri dure împotriva noastră. Am primit un mesaj în care se spunea că, «oricare dintre voi iese și protestează, va fi considerat colaborator al Israelului»”, explică Salar.

Reacții contradictorii și comunicare îngreunată

Moartea liderului suprem Ali Khamenei a stârnit reacții diverse. În timp ce unii au ieșit în stradă pentru a sărbători, alții au participat la manifestări de doliu organizate de autorități. Kaveh, un locuitor din Zanjan, un oraș bombardat intens, a fost surprins de propria reacție: „Întotdeauna mi-am imaginat că acel moment va fi unul de fericire, dar nu a fost așa. Aproape toți anii vieții mele și ai a milioane de oameni ca mine au fost distruși, iar mii de oameni și-au pierdut viața – și totuși el însuși a fost eliminat din scenă într-o singură clipă, ceea ce m-a înfuriat cu adevărat”.

Comunicarea cu cei dragi a devenit o provocare majoră din cauza întreruperilor de internet. Kaveh spune că, pe lângă supraviețuire, cea mai mare preocupare a sa a fost să mențină legătura cu familia. El folosește o rețea VPN pentru a accesa site-uri blocate și încearcă să îi ajute pe „prietenii din afara Iranului care nu au vești de la familiile lor – să obțină informații actualizate sau să transmită mesaje”.

Speranța persistă în ciuda incertitudinii

Nimeni nu știe ce va aduce viitorul, iar impactul psihologic este devastator. „Mă îndoiesc că vreunul dintre noi va mai fi la fel ca înainte”, spune Salar, subliniind stresul enorm la care sunt supuși oamenii. El critică susținătorii din străinătate ai intervenției militare: „Cei din străinătate, în special monarhiștii… nu știu cu adevărat prin ce trecem noi. Sper să nu fie nevoiți să afle vreodată.”

Chiar și în mijlocul haosului, speranța nu a dispărut. Kaveh crede că războiul „nu se va termina atât de repede pe cât credeam”. El adaugă: „Dar chiar și așa, speranța mea nu a scăzut. Dimpotrivă, devine mai puternică pe zi ce trece.” Deși viitorul este incert, el consideră că această criză era necesară. „Nu știu ce se va întâmpla după această «operațiune»”, spune el, dar este convins că fără ea „cu siguranță s-ar fi întâmplat ceva și mai rău. În felul acesta, măcar mai există o șansă pentru viață și pentru ziua de mâine.”

Sursa: Digi24

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

BravonetSora lui Ken Urker o acuză pe Gypsy Rose Blanchard că minte. Autumn spune că nu mai erau împreunăLylaDe ce te trezești să urinezi noaptea chiar dacă ai redus apa băută searaRevista IoanaCând palpitațiile cer ajutor medical prompt și ce investigații îți poate recomanda medicul cardiologNews24Luca Niculescu începe negocierile pentru guvern cu PSD nemulțumit de alegerea premieruluiDolce SportRomânia U21 a condus Spania, apoi a primit șapte goluri în ultimul meci pentru Euro 2027GetPonyÎncărcarea mașinii și pompa de căldură. Cum se verifică puterea aprobată a casei