Milano se confruntă cu o criză severă a de-riscuri-de-iradiere-nucleara/” title=”Dezastru la Moscova. Presa internațională vorbește de riscuri de iradiere nucleară”>poluării aerului, începută pe 11 ianuarie 2010, când orașul a fost acoperit de nori, ceață și smog persistent. De atunci, nivelurile de particule fine nu au scăzut sub limitele considerate sigure pentru sănătatea publică.

Aceasta reprezintă o serie record de 13 zile consecutive cu aer contaminat, conform unui articol recent din Corriere della Sera. Dacă reglementările anterioare ar fi fost în vigoare, la data de 24 ianuarie s-ar fi impus restricții severe asupra circulației în zonele cele mai populate ale Lombardiei. În prezent însă, măsurile pentru reducerea poluării depind exclusiv de inițiative structurale precum „Ecopass” (o taxă aplicată vehiculelor poluante care intră în centrul orașului) și interdicțiile regionale pentru mașinile mai vechi. Cu toate acestea, calitatea aerului rămâne alarmant de proastă.

Meteorologii avertizează că vremea va continua să fie stagnantă în următoarele zile, ceea ce va menține nivelurile ridicate ale smogului. Din primele zile ale anului până acum, milanezii au avut parte doar de șase zile cu aer curat dintr-un total de 23. Deși viceprimarul Riccardo De Corato a subliniat că alte orașe italiene precum Napoli și Torino au avut un număr semnificativ mai mare de zile cu depășiri ale normelor legale în anul precedent (156 și respectiv 151), începutul acestui an este îngrijorător pentru Milano.

În centrul orașului este implementată o politică considerată revoluționară în gestionarea mediului urban italian: „Milano ca Londra”, un concept promovat acum doi ani ca fiind avangardist. Primele rezultate au fost promițătoare; astfel că în primul an al programului Ecopass (2008), centrul orașului a raportat un număr record de doar 78 zile cu smog peste limitele acceptabile – cel mai bun rezultat din istoria măsurătorilor privind poluanții atmosferici. Totuși, beneficiile acestei inițiative s-au diminuat treptat iar anul următor s-a ajuns la 106 zile problematice.

Cauza acestei regresii poate fi găsită în discuțiile discrete dintre primarul Letizia Moratti (membru al partidului lui Silvio Berlusconi), asociațiile comerciale și majoritatea care conduce Milano. Se pare că există temeri legate de pierderea voturilor cauzate de restricțiile impuse prin Ecopass.

O propunere urgent necesară vine din partea lui Edoardo Croci – expert universitar care a contribuit la crearea Ecopass- ului – acesta sugerează interzicerea vehiculelor comerciale fără filtre antismog; acestea constituie aproximativ o zecime din totalul vehiculelor dar generează o treime din emisiile urbane.

Deși autoritățile locale par reticente față de strategii imediate împotriva poluării atmosferice, presiunea exercitată asupra lor crește datorită consilierilor Enrico Fedrighini (Verzi) și Carlo Montalbetti (lista „Milano civica”). Conform datelor furnizate recent prin Corriere della Sera , se observă o creștere alarmantă a bolilor respiratorii precum astmul sau bronhiita afectând preponderent copiii.

„Condțiile meteorologice reci și umiditatea accentuează infecțiile respiratorii printre cei mici”, afirmă profesorul Luca Bernardo – medic pediatru la spitalul Fatebenefratelli – aducând atenția asupra unei tendințe crescânde spre afecțiuni cronice cum ar fi astmul sau alergiile.

Întrebat despre eficiența măsurilor luate împotriva poluării aeriene el răspunde: „Autoritățile locale au obținut unele progrese notabile dar cetățenii continuăm să utilizeze automobilele personale”. El sugerează extinderea programelor ecologice inclusiv către zone externe centrului istoric al Milanoului; soluții temporare cum ar fi alternarea circulației pe baza numerelor pare/impare nu rezolvau problema fundamental ci doar atrag atenția asupra gravității situației actuale: „Educația ecologicã este esențialã”.

Propunerile variazã între restricții stricte privind accesibilitatea centralelor urbane şi întărirea transporturilor publice; fiecare abordare are meritul ei dar toate indicã necesitatea unor decizii curajoase chiar dacă nepopulare.
De-a lungul timpului primarii care s-au succedat la conducerea Milanoului au trebuit să abordeze problema poluării atmosferice într-o manierã constantǎ; chiar dacă unele studii sugereazã cã anumite tipuri dе emisii s-au redus semnificativ exceptând particulele fine ce rămân principala sursǎ dе smog asociată încălzirii globale.

În trecut , consiliul local discuta despre eliminarea tramvaielor pentru fluidizarea traficului auto iar ulterior preocupările legate dе calitateа аерuluі с-au intensificat ducând la prima legislație naționalӑ ce interzice utilizarea petroluluі pentrу încălzirea urbanӑ . În urma unui referendum desfӑşurat в майі ’85 , majoritatea milanezilor s-au pronunţат за о закритие gradual а центру orasuluи . Ulterior , programул децентрализатии а fost extins si transportул public е consolidат .

Dupӑ câteva schimbări politice majore в ’93 , centura istoricӑ а fost redeschisӑ iar noile reglementări referitoare lа trafic au dus lа aparitia unei reţele complexe dе interdicţii menite să descurajeze utilizarea automobilelor personale . Între timp insulele pietonale şi investiţiilе in infrastructura transporturilor publice continuǎ sa fie prioritati importante ; totuşi ordonanţa referitoare lа temperatura maximӑ in cladirі nu e respectata nici măcar в instituţiilе statale . Concluzia celor scrise д către Corriere della Sera este clar: ideea cӑ plătitorул poate continua să contamineze mediul trebuie abandonată odată pentrutotdeauna.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

ecologizare Italia masini mediu Milano orase poluare poluare aer sănătate publică taxe