Prețurile la gaz explodează cu 100% în Europa după blocarea Strâmtorii Hormuz

Europa se confruntă cu o criză energetică majoră după ce Iranul a blocat Strâmtoarea Hormuz, o arteră vitală pentru aprovizionarea globală. Peste 350 de nave, inclusiv 25 de supertancuri și 70 de transportoare de gaz lichefiat, așteaptă acum permisiunea Teheranului pentru a tranzita, situație care a dus la o creștere de până la 100% a prețurilor la gaze pe continent.

Escaladare periculoasă în Orientul Mijlociu

Tensiunile au atins un punct critic încă din 28 februarie, când lovituri aeriene americane și israeliene în Iran au ucis oficiali de rang înalt, inclusiv pe liderul suprem Ali Khamenei. Răspunsul Teheranului a fost rapid și a culminat cu blocarea completă a strâmtorii, prin care treceau zilnic circa 135 de nave.

Iar Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a avertizat în repetate rânduri că strâmtoarea este „complet închisă” și că orice încercare de a o traversa se va confrunta cu un „răspuns sever”. Președintele francez Emmanuel Macron a condamnat ceea ce a numit o „escaladare nesăbuită”, avertizând că țintirea infrastructurii energetice va avea consecințe mult dincolo de zona imediată de conflict.

Impact imediat pe piețele energetice

Care au fost efectele imediate? Atacurile asupra complexului Ras Laffan din Qatar, un punct cheie pentru producția de gaz, au marcat un „punct de cotitură serios” pe piața globală a energiei, după cum a declarat pentru Euronews expertul în energie Hashem Akel. Acestea au dus la suspendarea sau reducerea semnificativă a producției qatareze, afectând aproximativ 17% din capacitatea de export, cu un impact ce s-ar putea resimți ani la rând.

Cifrele sunt amețitoare.

Prețurile europene la gaz (TTF) au crescut cu valori între 60% și 100% de la începutul conflictului. În același timp, prețul petrolului (Brent) a depășit 100 de dolari pe baril, atingând luni peste 116 dolari. Nivelurile de stocare a gazelor în Europa au scăzut la începutul anului 2026 la valori între 30 și 46 de miliarde de metri cubi, mare mai mici decât în anii precedenți, ceea ce ridică riscul unei crize energetice veritabile iarna viitoare.

Algeria, colacul de salvare al Europei?

Pe acest fundal complex, dependența tot mai mare a Europei de gazul algerian devine evidentă. Țara nord-africană era deja un partener strategic, rolul său crescând exponențial după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. În 2025, Algeria a furnizat Uniunii Europene între 39 și 40 de miliarde de metri cubi de gaz, reprezentând aproximativ 13-14% din totalul importurilor.

Prin comparație, exporturile Qatarului către Europa nu depășeau 12 miliarde de metri cubi, adică 3,8% din importurile totale. Avantajul Algeriei nu constă doar în volum, ci și în metoda de livrare prin conducte (în principal TransMed către Italia și Medgaz către Spania), care este, în general, mai ieftină și mai puțin expusă riscurilor geopolitice decât transportul maritim.

Cât poate livra, pe bune, Algeria?

Întrebarea este dacă Algeria poate înlocui complet livrările din Qatar. Expertul Hashem Akel spune că acest lucru este posibil doar parțial și nu imediat. E drept că Italia și Spania au început deja negocieri directe pentru a crește livrările, Madridul discutând o majorare de până la 10% prin Medgaz. Dar lucrurile stau puțin diferit în realitate.

Deși fluxurile prin conducte au crescut cu 22% în ianuarie 2026, Akel estimează că orice majorare a ofertei algeriene în 2026 va fi probabil între 4 și 8 miliarde de metri cubi – mai puțin decât deficitul așteptat din Qatar. Numai că Algeria se confruntă cu propriile constrângeri. Instalațiile de producție funcționează aproape de capacitatea maximă, în timp ce cererea internă crește cu 3-4% anual, iar unele zăcăminte mai vechi sunt în declin, în ciuda noilor dezvoltări (precum zăcământul Hassi Bahmou).

Algeria acționează în prezent ca o „supapă de siguranță” pentru Europa, dar „nu poate compensa pe deplin pierderea ofertei din Qatar”, a concluzionat Akel. asa ca, Europa va continua să-și diversifice sursele, crescând importurile din Statele Unite – care reprezintă acum între 25% și 56% din aprovizionare – precum și din Norvegia și Azerbaidjan. Vara care urmează va aduce, cel mai probabil, o accelerare a acordurilor energetice, în încercarea țărilor de a evita o criză și mai profundă iarna viitoare.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaDe ce poate începe să te dezguste brusc partenerul de care erai atrasăRevista IoanaCum verifici mașina de spălat când se zguduie la centrifugare și când e cazul să chemi un tehnicianNews24Grindeanu nu îi va exclude din PSD pe cei care ar semna pentru suspendarea lui Nicușor DanDolce SportCristiano Ronaldo vrea să continue la națională după plecarea din cantonament și acceptă să fie sancționatGetPonyCum se verifică anvelopele înainte de montaj. Ce înseamnă 91V și când este permis un indice de viteză mai micBravonetPaula Cojocari explică de ce divorțează de Stelian Ogică după doar patru luni de căsnicie