Războiul lui Trump în Iran divizează Occidentul și zdruncină alianța NATO

Ofensiva militară lansată de președintele american Donald Trump împotriva Iranului a scos la iveală tensiuni majore în interiorul Occidentului. Războiul, declanșat în urmă cu două săptămâni de SUA și Israel, adâncește vizibil ruptura în alianța transatlantică, pe fondul unor viziuni complet diferite între liderii europeni și Washington.

Un conflict (încă) limitat

Deși liderii religioși iranieni au încercat să mobilizeze întreaga lume musulmană împotriva Occidentului, conflictul a rămas, cel puțin până acum, relativ limitat. Loviturile cu drone și rachete lansate de Iran asupra statelor din Golf, Arabiei Saudite și Iordaniei nu au determinat aceste țări să se distanțeze de Statele Unite. Reacția opiniei publice din lumea arabă a rămas și ea moderată.

Și totuși, una dintre cele mai importante consecințe indirecte ale războiului este adâncirea faliei dintre Europa și Statele Unite. Alianța Atlantică, pe care s-a sprijinit ordinea globală occidentală încă din 1945, pare să fie tot mai fragilă.

Nici europenii, nici americanii nu mai par dispuși să își susțină reciproc interesele.

Justificări neclare și obiective vagi

În argumentația administrației Trump, masacrul în care ar fi fost uciși zeci de mii de protestatari iranieni în luna ianuarie a avut doar un rol secundar, deși unii analiști consideră evenimentul una dintre cele mai grave crime împotriva umanității din perioada recentă. Dar care este, până la urmă, obiectivul final al acestui război? Nimeni nu pare să știe cu exactitate.

Donald Trump a sugerat la un moment dat schimbarea regimului de la Teheran, idee respinsă recent de premierul israelian Benjamin Netanyahu, care susține că Israelul urmărește doar eliminarea capacităților militare ale regimului iranian și ale Hezbollah. Inițial, Trump ar fi crezut că alegerea unui nou lider suprem acceptabil pentru Washington ar putea pune capăt conflictului, o ipoteză care s-a dovedit rapid nerealistă. În alte declarații, liderul american a sugerat că, dacă Iranul nu acceptă capitularea, țara ar putea fi lovită atât de grav încât „nu va mai putea fi reconstruită niciodată”.

Un astfel de scenariu (care ar implica transformarea Iranului într-o „pustietate radioactivă”) este considerat prea extrem chiar și pentru armata americană.

Miza petrolului din Strâmtoarea Ormuz

O altă ipoteză este ca războiul să se oprească atunci când Statele Unite vor rămâne fără ținte militare majore. În acest caz, finalul conflictului ar putea veni doar dacă petrolierele pot circula din nou în siguranță prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul de țiței.

Pentagonul a recunoscut deja că nu poate garanta singur securitatea în această zonă. din acest motiv, a cerut sprijinul altor state. Donald Trump a făcut un apel explicit către China, Franța, Japonia, Coreea de Sud și Regatul Unit să trimită nave pentru a escorta vasele comerciale.

Ruptură între Washington și capitalele europene

Ofensiva militară a scos la iveală și tensiuni tot mai mari între Washington și capitalele europene. Trump nu a încercat să pregătească opinia publică europeană pentru lansarea operațiunii, iar relația sa cu Uniunea Europeană a fost descrisă drept constant ostilă în timpul celui de-al doilea mandat.

Președintele american a amenințat chiar cu anexarea sau cumpărarea forțată a Groenlandei, teritoriu suveran al Danemarcei și stat aliat în NATO. E drept că retorica nu e nouă, dar în Danemarca, aceasta a fost comparată cu episoade istorice traumatizante, precum pierderea provinciei Schleswig-Holstein în 1864 sau ocupația nazistă din 1940.

Diviziuni adânci în SUA și în Uniunea Europeană

Atât Europa, cât și Statele Unite sunt profund divizate în privința conflictului, la fel cum sunt și în cazul războiului din Ucraina. Sondajele arată că majoritatea americanilor continuă să sprijine Ucraina, însă doar o minoritate susține atacul asupra Iranului. Și în Statele Unite, chiar și unele voci influente din mediul conservator și-au exprimat rezervele, podcasterul Joe Rogan declarând că „mulți oameni se simt trădați” de acest război.

Numai că diviziunile din interiorul Uniunii Europene sunt și mai evidente. Deși există un acord general privind necesitatea protejării Ciprului, stat membru UE, dar nu și NATO, pozițiile rămân diferite. Franța, prin președintele Emmanuel Macron, a afirmat că războiul este ilegal. În schimb, liderul german Friedrich Merz este unul dintre cei mai fermi susținători ai unei linii dure, considerând că atacul asupra Iranului este justificat de dreptul Israelului la autoapărare. Merz nu a contestat nici criticile lui Trump la adresa liderului laburist britanic Keir Starmer și a premierului spaniol Pedro Sánchez, acuzați de reticență. Pentru cancelarul german, susținerea politicii americane în Orientul Mijlociu ar putea fi, de fapt, prețul necesar pentru a menține sprijinul Statelor Unite pentru Ucraina.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

BravonetAhmed și Andra au plecat la Roma după descalificarea din „Casa iubirii”. Cum și-au ascuns numereleLylaUn scor MIND cu 3 puncte mai mare a fost asociat cu 2,5 ani de întârziere a îmbătrânirii cerebraleRevista IoanaCând are copilul nevoie de două doze de vaccin antigripal și la ce interval se facNews24USR cere alegeri anticipate și refuză un executiv cu miniștri PSD înaintea consultărilor de la CotroceniDolce SportRomânia U21 ratează Campionatul European după 0-2 cu Finlanda și patru calificări consecutiveGetPonyV8-ul de 6,4 litri ține în viață Dodge Durango, însă interiorul și consumul îi arată vârsta