Îstoricul francez Thierry Wolton, susţine; „Putin a pierdut deja războiul, cel puţin pe cel pe care şi-l imaginase, însă adevăraţii învinşi vor fi ucrainenii”. În cadrul unui interviu acordat presei locale, acesta a explicat situația actuală din Rusia lui Vladimir Putin.
Astfel, Thierry Wolton este profesor la École Supérieure de Commerce din Paris, istoric acreditat și jurnalist specializat în istoria regimurilor comuniste, Războiul Rece şi relațiile bilaterale dintre URSS și Occident.
În analiza sa, Rusia de azi şi clasa politică condusă de Vladimir Putin este o extensie a URSS, chiar dacă Guvernul de la Moscova susține că Rusia nu este o țară comunistă.
În contextul politic, „Rusia de astăzi, care a ieşit din URSS după căderea comunismului, este condusă de foşti membri ai nomenclaturii sovietice, aliate cu mafia deja puternică din regimul anterior. În actuala conducere a ţării şi în marile afaceri se află foşti KGB-işti, precum Putin, din GRU, complexul militar-industrial şi Partidul Comunist Sovietic.
În lunile dinaintea căderii sistemului în 1991, această nomenclatură sovietică a pus deoparte un cufăr de bani, miliarde ascunse în Elveţia şi în alte paradisuri fiscale. Aceşti bani au fost folosiţi sub Elţin pentru a răscumpăra marile companii sovietice, adesea privatizate. Actualii oligarhi sunt adevăraţii moştenitori ai fostei URSS, deci sunt legaţi direct de structurile de forţe care au acaparat puterea politică.
Când s-a mutat la Kremlin în 2000, Putin a restabilit ordinea în acest mediu politico-mafiot, al cărui lider incontestabil este, cel puţin până astăzi”, a explicat Thierry Wolton, potrivit Adevărul.
Thierry Wolton, îngrijorat de situația actuală din Ucraina
În îngrijorările sale, Thierry Wolton susține că nici Revoluţia maghiară de la Budapesta din 1956 și nici Primăvara de la Praga din 1968 nu se compară cu situația actuală din Ucraina.
În viziunea sa, „Chiar dacă invaziile de ieri seamănă cu cea de azi în Ucraina, nu suntem în aceeaşi situaţie. După intrarea tancurilor Armatei Roşii în Cehoslovacia în 1968, Brejnev a vorbit despre «suveranitate limitată» pentru a afirma dreptul URSS de a interveni în treburile interne ale ţării.
De fapt, ţările din Europa Centrală şi de Est, precum România, făceau parte din ceea ce se numea glacis sovietic la acea vreme. URSS domina pe atunci ţările din Est, iar lumea estică s-a lipsit de atunci de dreptul moral de a condamna ceea ce s-a întâmplat acolo din ordinul comuniştilor soviectici. Ungurii în 1958 şi cehoslovacii în 1968 nu puteau spera la niciun ajutor, chiar moral, din partea Occidentului”, a spus acesta.
Thierry Wolton, despre ipocrizia statelor occidentale: Mai degrabă ar pune capul în pământ decât să înfrunte realitatea
În opinia sa, Thierry Wolton afirmă că statele occidentale își urmăresc interesele economice în plină criză ucraineană, de aceea refuză să oprească importurile ruse cu materii prime.
În contextul istoric, „Îmi amintesc că la 13 decembrie 1981, după lovitura de stat din Polonia a generalului Jarulzelski, susţinută de Moscova, se vorbea despre luarea de sancţiuni împotriva URSS. Reacţia Franţei a fost clară: «Nu îi vom priva pe francezi de gaz», a spus Parisul, când unii au expus posibilitatea suspendării achiziţiilor de gaze sovietice.
Este exact acelaşi lucru şi astăzi. Bineînţeles că suntem cu toţii solidari cu ucrainenii, bineînţeles că suntem mişcaţi de drama milioanelor de refugiaţi care au pierdut totul, bineînţeles că suntem din toată inima alături de cei care rezistă în faţa tancurilor lui Putin, dar trebuie să ne lipsim de gazul rusesc?
Nu are nicio legătură cu FSB-ul sau cu vreo campanie de influenţă. Este pur şi simplu egoismul, confortul, frica, pusilanimitatea (n. red – slăbiciune morală, laşitate), pe scurt tot ceea ce îl face pe om să pară uneori ca un struţ – care mai degrabă ar pune capul în pământ decât să înfrunte realitatea –, care explică această reticenţă în faţa singurei sancţiuni ce ar putea aduce cu adevărat Rusia în genunchi, să nu-i mai cumpărăm materiile prime.
Nimeni din Occident nu este dispus să plătească acest preţ. Acum, întrucât Putin cere ca petrolul şi gazele să fie plătite în ruble, ceea ce reprezintă o încălcare a contractelor semnate, ţările europene ar putea fi forţate, în ciuda voinţei lor, să-şi suspende achiziţiile. Dar iniţiativa nu va veni din partea lor, ci de la Putin”, a punctat istoricul francez.
Thierry Wolton: Putin a pierdut deja războiul, cel puţin pe cel pe care şi-l imaginase
În concluzia sa, „Nu ştiu dacă actualii profesionişti ai serviciilor de informaţii ruse (SVR) şi ai forţelor de securitate internă (FSB), ambele moştenite de la KGB-ul de ieri, sunt mai mult sau mai puţin eficienţi decât pe vremea URSS. Pe de altă parte, este probabil ca Putin să fie o victimă a propriei dictaturi şi să domnească prin terorizarea celor din jur, fără îndoială din paranoia, de teama de a nu fi demis sau ucis.
Informaţiile care se întorc la el probabil nu reflectă realitatea de pe teren, pentru a nu-l dezamăgi. Iar cei care nu spun ceea ce vrea să audă sunt eliberaţi de îndatoriri. Este, fără îndoială, ceea ce s-a întâmplat cu acest responsabil al secţiei a 5-a, care cunoştea dificultăţile ridicate de această invazie”, a spus acesta.
În opinia sa, „Putin a pierdut deja războiul, cel puţin pe cel pe care şi-l imaginase, adică ocuparea totală a Ucrainei. Acum trebuie să salveze aparenţele. El se îndreaptă spre partea de est a Donbasului, pe care probabil o va anexa înainte de a organiza un pseudo-referendum privind anexarea la Rusia.
Acest scenariu riscă să fie confirmat de ţările occidentale, care sunt fericite ca acest război să se încheie mai repede pentru că într-adevăr costă economiile capitaliste atât cât costă şi Rusia. Adevăraţii învinşi vor fi ucrainenii, sacrificaţi pe altarul real-politikului, cel al statelor împotriva intereselor popoarelor.
Rămâne de văzut cum vor reacţiona înşişi ucrainenii, adică cum vor rezista acestei anexări a Donbasului cu riscul ca în această regiune să se creeze un conflict îngheţat, mereu gata să se aprindă. Pacea, aşa cum o cunoaşte continentul european din 1945, a murit pe 24 februarie”, a completat istoricul francez.
