Directorii din domeniul energiei au spus că obiectivele UE pentru hidrogenul regenerabil, un combustibil fără emisii de carbon considerat critic pentru industriile grele pentru a emite mai puține gaze cu efect de seră, nu vor fi atinse din cauza reglementărilor complexe ale blocului.
Țintele, stabilite de Comisia Europeană anul trecut, vizează ca până în 2030 să fie produse în UE 10 milioane de tone de hidrogen „verde” și să fie importate încă 10 milioane de tone. Bruxelles-ul consideră hidrogenul ca fiind esențial pentru eforturile blocului de a-și îndeplini obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 și de a renunța la importurile rusești de combustibili fosili.
Dar directorii adunați la Summitul Mondial al Hidrogenului de la Rotterdam au turnat apă rece pe ideea că blocul ar fi aproape de atingerea acestor obiective.
Maarten Wetselaar, directorul executiv al companiei spaniole de energie Cepsa, a declarat pentru Financial Times că UE se așteaptă la „cantități fenomenale” de hidrogen, dar că „în lumea reală” s-ar întâmpla doar dacă guvernele naționale accelerează rapid procesele de autorizare și permit „ subvențiile să curgă”.
Daryl Wilson, directorul executiv al Consiliului Hidrogenului, a declarat că blocul ar trebui să „accelereze semnificativ dacă există vreo șansă de a se apropia de (ținta UE)”.
Un alt director de la o multinațională în domeniul energiei a spus. „Realitatea este că suntem foarte departe de aceste ținte. Poate jumătate, dar nici măcar.”
Utilizarea hidrogenului din surse regenerabile este la început, dar va fi crucială pentru producătorii de oțel și producătorii de îngrășăminte care au nevoie de cantități uriașe de energie pentru a atinge obiectivele net zero. Combustibilul este creat prin scindarea moleculelor de hidrogen din moleculele de oxigen din apă prin procesul de electroliză.
Frans Timmermans, comisarul UE pentru climă, a declarat joi jurnaliştilor că se aşteaptă ca blocul să depăşească obiectivele stabilite pentru 2030. „În acest moment, există suficientă încredere atât din partea autorităţilor publice, cât şi în industrie, care cadrul de reglementare pe care îl oferim îi va ajuta să ajungă acolo unde trebuie să ajungem.”
În ciuda eforturilor de a subvenționa și accelera proiectele de hidrogen, directorii spun că deciziile finale de investiții sunt întârziate atât de lipsa de claritate a reglementărilor, cât și de cererea incertă.
„Există prea multă complexitate și incertitudine”, a spus Wilson. „Companiile nu pot lua decizii finale de investiții pentru că nu știu în ce mediu lucrează.”
O parte din incertitudine a provenit din cauza publicării de către UE a unei definiții pentru hidrogenul verde abia în martie, după o întârziere de doi ani din cauza dezacordurilor tehnice cu privire la modul de a preveni ca hidrogenul să absoarbă energie regenerabilă care altfel ar putea intra direct în rețeaua electrică.
Bruxelles va organiza prima sa licitație pentru producția de hidrogen verde în toamnă, cu subvenții de 800 de milioane de euro oferite.
În Țările de Jos, doar una din 25 de companii cu planuri de dezvoltare a infrastructurii cu hidrogen în portul Rotterdam a început faza de construcție: Shell construiește un electrolizor de 200 MW care urmează să fie finalizat în 2025.
Allard Castelein, directorul executiv al portului Rotterdam, a declarat că a spus comisiei că portul ar putea livra aproape jumătate din obiectivul de import al UE, dar că obiectivele de producție internă vor fi „mai provocatoare”.
Concurența a fost sporită și de stimulentele generoase oferite prin Legea SUA pentru reducerea inflației, în valoare de 369 de miliarde de dolari, care reduce costurile, permițând companiilor să solicite credite fiscale de 3 dolari per kg de hidrogen verde produs.
Sursa – www.ft.com
