Uniunea Europeană (UE) analizează posibilitatea de a ridica embargoul asupra armelor impus Chinei, în vigoare de două decenii.
Conform săptămânalului american Time, inițiativa avansată de președinția spaniolă a UE are ca scop îmbunătățirea relațiilor cu Beijingul, în contextul tensiunilor existente legate de amenințările nucleare din Iran și provocările climatice.
Problemele generate de China nu afectează doar Statele Unite; liderii europeni se confruntă și ei cu o serie de provocări din partea Beijingului, incluzând aspecte comerciale și ecologice. Totuși, cea mai delicată chestiune rămâne embargoul asupra armelor instituit după reprimarea violentă a protestelor din Piața Tiananmen în 1989, conform revistei Time.
UE reexaminează acum această interdicție care durează deja 20 de ani. Spania, care exercită președinția semestrială până pe 1 iulie, a solicitat o revizuire a embargoului ca parte a eforturilor sale pentru consolidarea relațiilor cu China. „Suntem conștienți că China își asumă un rol tot mai important pe scena internațională”, afirmă Miguel Angel Moratinos, ministrul spaniol al afacerilor externe.
Această mișcare ar putea fi interpretată ca un semn pozitiv pentru China, având în vedere reacțiile furioase generate recent de decizia Statelor Unite de a vinde arme în valoare totală de 6.4 miliarde dolari către Taiwan – teritoriu considerat o provincie renegată de Beijing.
Ridicarea embargoului ar avea o semnificație simbolică profundă pentru China; aceasta ar reprezenta recunoașterea statutului său ca actor egal pe plan global. Deși interdicția nu a împiedicat dezvoltarea militară rapidă a Chinei – bugetul oficial anual al apărării fiind estimat la aproximativ 70 miliarde dolari (cu evaluări neoficiale ce sugerează că suma reală este dublu) – Beijingul percepe această restricție drept anacronică și umilitoare. În prezent, țările supuse unui embargo similar sunt considerate paria internaționali: Coreea de Nord, Iran sau Sudan.
Îmbunătățirea relațiilor dintre Europa și China ar putea aduce beneficii reciproce într-un moment când cererile diplomatice ale UE au fost ignorate frecvent iar încercările sale recente la nivel global au fost întâmpinate cu dispreț. De exemplu, anul 2008 s-a soldat cu anularea unui summit între liderii europeni după ce președintele francez Nicolas Sarkozy s-a întâlnit cu Dalai Lama.
În plus față de aceste tensiuni politice și diplomatice recente – cum ar fi execuția unui cetățean britanic acuzat pe nedrept – comportamentul Chinei la conferința climatică din Copenhaga din 2009 i-a șocat pe liderii europeni prin lipsa sa totală față de angajamentele privind reducerea emisiilor poluante.
De asemenea, noul Tratat al Lisabonei era menit să ofere Uniunii Europene o voce mai puternică pe scena mondială; însă Beijingul pare să fi profitat anterior diviziunile interne ale blocului european pentru propriile sale interese economice fără intenții reale privind cooperarea unitara.
Membrii importanți ai UE au abordat individual subiectele legate de comerț cu China sperând la acorduri favorabile; însă Charles Grant director al “Centre for European Reform” susține că este esențial ca Europa să adopte un mesaj comun față de Beijing pentru evitarea tacticii „divide et impera”.
Pe lângă aceasta el propune abandonarea ideei unui parteneriat strategic iluzoriu între cele două entități datorită diferențelor fundamentale dintre sistemele lor valorice și concentrare asupra unor probleme specifice unde pot colabora efectiv.
Totodatã ridicarea interdicției asupra armelor se dovedește complicată datorită opoziției deja manifestate în rândurile statelor membre ale UE care sunt alarmate atât comportamentul agresiv al Chinei față Taiwan cât si vânzările sale către regimuri controversate precum Zimbabwe sau Sudan. Parlamentul European se opune ferm oricărei modificări atâta timp cât aceste practici continuã neîngrãdițează .
François Godement expert asociat la “European Council on Foreign Relations” considerã cã propunerea Spaniei este inadecvat formulata deoarece nu include cereri clare adresate Chinei înaintea oricărei concesii posibile: „China refuzǎ constant sǎ ofere ceva concret”, afirmând cǎ Uniunea trebuie sǎ-şi reevalueze politica externǎ înaintea unei astfel decizii majore .
„Un aspect pozitiv al atitudinii dure adoptate recentde catre autoritãţile chineze este faptul cã le oferӑ marilor state membre ocazia sӑ realizeze necesitatea unei colaborări unite”, concluzioneazӑ el citatȃ in final .
